Oameni şi oameni

Am avut de-a lungul timpului prilejul să întâlnesc tot felul de oameni. Oamenii care nu văd oportunităţi în relaţionarea cu ceilalţi sunt cei care îmi displac cel mai mult şi încerc să îi evit pentru că am impresia că mă trag în jos.

În această categorie se încadrează o traducătoare întâlnită recent. Fiind în căutarea unui om nou pentru echipa de traducători tehnici de limbă engleză şi având de ales dintre mai multe CV-uri, nu ştiu de ce, m-am oprit la ea.

Totul a fost ok, am avut un început de colaborare apropiat de perfecţiune în sensul că primul proiect în care am implicat-o era unul destul de măricel. Probele de text au fost ok, clientul s-a declarat mulţumit, aşa că am purces la treaba.

Numai că… domniţa în cauză a început condiţionările. Prima condiţionare, una cu care nu m-am mai întâlnit în 12 ani de muncă în domeniul traducerilor, a fost aceea că îmi va preda toate documentele parolate, iar parola va fi livrată atunci când îşi va primi banii!!!

După ce mi-am revenit după reacţia nervoasă declanşată de ineditul situaţiei am încercat să-i dau dreptate: femeia s-o fi ars cu alte ocazii/proiecte/firme de traduceri şi încearcă sa minimizeze riscurile.

M-am liniştit, i-am propus plata unei sume aproximativ egale cu jumătate din valoarea întregului proiect. I-am propus să-i virez acest avans în cont dar am mai primit un răspuns aiuritor: nu, că acel comision de retragere la scoaterea respectivei sume cu ajutorul cardului e de 6 lei la banca mea şi deci eu pierd, aşa că vreau banii cash!!!

Trec strângând din dinţi şi peste asta, mă văd cu ea, îi înmânez avansul personal, în fond şi la urma urmei (zic) e normal să te vezi faţă-n-faţă cu omul cu care lucrezi…

Toate încep să decurgă cursiv şi se apropie momentul pedării finale. Eu cu ea discutasem ca restul de plată să-i parvină la câteva zile de la predare.

A acceptat, am mers mai departe, mi-am scos din sistem micul sentiment de discomfort de la începutul proiectului şi am aşteptat predarea finală. Care era azi dimineaţă. Care a fost precedată de o… altă condiţionare: restul de bani înainte de a trimite ultimul document (proiectul a fost format din mai multe documente mai mici şi unul mai mare, pe toate cele mici le trimisese până azi, rămăsese ultimul, cel mare)!!!

Deja nu mai voiam nimic, această picătură umpluse paharul, i-am făcut transferul aseară (pentru evitarea oricăror comentarii i-am inclus în suma rămasă şi comisionul de retragere). Am primit documentul acum câteva minute şi odată cu intrarea sa în inbox-ul meu s-a încheiat şi povestea noastră.

Nu e normal frate ca pe o piaţă care îţi oferă din ce în ce mai puţine oportunităţi de clienţi noi în afara celor pe care ai apucat deja să le construieşti în anii dinainte, să acţionezi acum, la o oportunitate cu atâta îndărătnicie încât să dai practic senzaţia că relaţia respectivă este una în care munceşti şi o faci gratis.

Nu am avut niciun moment în gând să o trag în piept, chiar eram mulţumit de cum suna frazarea sa, de cum sunau probele iniţiale, însă cu un om care îmi arată atâta lipsă de bună cuviinţă şi încredere, eu voi evita sa mai lucrez. Ştiu ce veţi spune, e plină piaţa de traducători, vreau însă să-mi spuneţi şi mai mult de atât: care sunt ei (eventual pe domenii)?

Dacă deci aveţi cunoştinţă de oameni serioşi, traducători freelanceri specializaţi pe anumite domenii, lăsaţi-i să-mi dea un email  care să cuprindă CV-ul lor cât mai detaliat, de la proiecte anterioare până la preţuri practicate (office@dpatraduceri.ro) şi mare mulţumire mi-aţi aduce!

Hai, v-am pupat