Category: Profesionale

Sunt furios…

Acum ceva vreme am fost contactat de o firma romaneasca ce are capital grecesc pentru servicii de traducere in cadrul unor proiecte POSDRU.

Mai lucrasem cu ei undeva prin 2007 – 2008, ne cunosteam, ei stiau ca eu livrez ceas si la standarde ridicate, eu stiam ca ei sunt de incredere, ca platesc la timp sau mai exact atunci cand promit sa plateasca.

Era vorba de doua sau trei proiecte, era mult de lucru, ma bucuram, mai ales pentru ca vara in industria traducerilor nu e neaparat cel mai bun sezon.

Si a venit momentul negocierii. Mai exact momentele. Din lejeritatea cu care vorbeam pana atunci a ramas doar amintirea. Inainte de inceperea proiectelor, oamenii au mai avut cateva documente, nu multe, pentru care au dorit traduceri pe care le-au platit la… 2 luni de la momentul emiterii facturii si implicit al momentului in care mi-au dat asigurari ca platesc. Pentru ca intre noi, sau mai ales din partea mea, a existat acest consemn tacit: eu stiam ca nu plateau chiar ceas, insa stiam deasemenea ca daca spuneau ca platesc joi la doi eu imi scoteam din minte sa consult contul, joi la doi banii erau in cont!

Cum spuneam: au inceput sa intarzie cu platile mult peste ce eram obisnuit cu ei. I-am tot presat, le-am tot spus: nu-mi mai spune ca platesti joi la doi, spune-mi ca platesti in octombrie si eu pana in octombrie nu te deranjez. Insa nu-mi da o data si n-o respecta, pentru ca eu am probleme la randul meu cu oamenii si in acest caz nu am chef sa-mi compromit relatia cu furnizorii din cauza modului tau grecesc de a duce omul cu zaharelul!

Proiectele despre care vorbeam la inceput ar fi trebuit sa inceapa pe la jumatatea lui iunie, inceputul lui iulie. M-am luat cu altele si oricum ei spusesera ca ma anunta cand incep, asa ca abia azi am realizat ca aproape a trecut si iulie fara ca ei sa dea vreun semn.

Drept pentru care ii sun. Mai exact il sun pe seful pe Romania, omul cu care am lucrat inca din primele momente ale relatiei mele cu ei. Ciudat: n-a raspuns la telefon! Colaboratoarele omului stabilisera cu mine drept canal de comunicare WhatsApp, drept pentru care in aceasta seara am apelat pe cea cu care m-am inteles cel mai bine.

Mi-a spus, cu parere de rau, ca ei au ales sa lucreze cu altcineva, pentru ca au inteles, din ultimele desfasurari de ostilitati, ca, vezi-Doamne, eu n-as avea disponibilitatea sa fac fata la intarzieri de plati ce s-ar putea isca din desfasurarea proiectelor…!

Sa fim intelesi: au semnat un contract cu altcineva fara sa discute vreun pret, fara sa ma intrebe daca as fi de acord cu termene de plata de 2-3 luni, fara sa nimic! Pur si simplu daca nu dadeam eu azi un semn, n-as fi stiut nimic.

M-am infuriat, mi-a trecut, dar am ramas cu un gust amar in urma unei experiente de afaceri care mi-a aratat ca grecii poate si de-aia sunt unde sunt: sunt flecari, sunt neseriosi si, ce e mai important, nu considera ca intr-o relatie de afaceri partenerii ar trebui sa se respecte unul pe altul. Merg pe japca, pe las’ ca merge si-asa, si-apoi se mira ca au ajuns la un asemenea stadiu incat nimeni din lumea civilizata nu-i mai crediteaza cu bani sau cu incredere a priori!

Hai, v-am pupat! 😉

Am avut de-a lungul timpului prilejul să întâlnesc tot felul de oameni. Oamenii care nu văd oportunităţi în relaţionarea cu ceilalţi sunt cei care îmi displac cel mai mult şi încerc să îi evit pentru că am impresia că mă trag în jos.

În această categorie se încadrează o traducătoare întâlnită recent. Fiind în căutarea unui om nou pentru echipa de traducători tehnici de limbă engleză şi având de ales dintre mai multe CV-uri, nu ştiu de ce, m-am oprit la ea.

Totul a fost ok, am avut un început de colaborare apropiat de perfecţiune în sensul că primul proiect în care am implicat-o era unul destul de măricel. Probele de text au fost ok, clientul s-a declarat mulţumit, aşa că am purces la treaba.

Numai că… domniţa în cauză a început condiţionările. Prima condiţionare, una cu care nu m-am mai întâlnit în 12 ani de muncă în domeniul traducerilor, a fost aceea că îmi va preda toate documentele parolate, iar parola va fi livrată atunci când îşi va primi banii!!!

După ce mi-am revenit după reacţia nervoasă declanşată de ineditul situaţiei am încercat să-i dau dreptate: femeia s-o fi ars cu alte ocazii/proiecte/firme de traduceri şi încearcă sa minimizeze riscurile.

M-am liniştit, i-am propus plata unei sume aproximativ egale cu jumătate din valoarea întregului proiect. I-am propus să-i virez acest avans în cont dar am mai primit un răspuns aiuritor: nu, că acel comision de retragere la scoaterea respectivei sume cu ajutorul cardului e de 6 lei la banca mea şi deci eu pierd, aşa că vreau banii cash!!!

Trec strângând din dinţi şi peste asta, mă văd cu ea, îi înmânez avansul personal, în fond şi la urma urmei (zic) e normal să te vezi faţă-n-faţă cu omul cu care lucrezi…

Toate încep să decurgă cursiv şi se apropie momentul pedării finale. Eu cu ea discutasem ca restul de plată să-i parvină la câteva zile de la predare.

A acceptat, am mers mai departe, mi-am scos din sistem micul sentiment de discomfort de la începutul proiectului şi am aşteptat predarea finală. Care era azi dimineaţă. Care a fost precedată de o… altă condiţionare: restul de bani înainte de a trimite ultimul document (proiectul a fost format din mai multe documente mai mici şi unul mai mare, pe toate cele mici le trimisese până azi, rămăsese ultimul, cel mare)!!!

Deja nu mai voiam nimic, această picătură umpluse paharul, i-am făcut transferul aseară (pentru evitarea oricăror comentarii i-am inclus în suma rămasă şi comisionul de retragere). Am primit documentul acum câteva minute şi odată cu intrarea sa în inbox-ul meu s-a încheiat şi povestea noastră.

Nu e normal frate ca pe o piaţă care îţi oferă din ce în ce mai puţine oportunităţi de clienţi noi în afara celor pe care ai apucat deja să le construieşti în anii dinainte, să acţionezi acum, la o oportunitate cu atâta îndărătnicie încât să dai practic senzaţia că relaţia respectivă este una în care munceşti şi o faci gratis.

Nu am avut niciun moment în gând să o trag în piept, chiar eram mulţumit de cum suna frazarea sa, de cum sunau probele iniţiale, însă cu un om care îmi arată atâta lipsă de bună cuviinţă şi încredere, eu voi evita sa mai lucrez. Ştiu ce veţi spune, e plină piaţa de traducători, vreau însă să-mi spuneţi şi mai mult de atât: care sunt ei (eventual pe domenii)?

Dacă deci aveţi cunoştinţă de oameni serioşi, traducători freelanceri specializaţi pe anumite domenii, lăsaţi-i să-mi dea un email  care să cuprindă CV-ul lor cât mai detaliat, de la proiecte anterioare până la preţuri practicate (office@dpatraduceri.ro) şi mare mulţumire mi-aţi aduce!

Hai, v-am pupat

…este numele sub care s-a desfăşurat sâmbătă între orele 9:30 şi 17, conferinţa anuală AFIT (Asociaţia Firmelor de Interpretariat şi Traduceri din România), entitate profesională înfiinţată în 2005, care îşi propune să reprezinte interesele firmelor din domeniu, dar să şi contribuie la dezvoltarea pieţei prin promovarea de servicii de calitate livrate de către companii profesioniste.

Ca orice asociaţie care se respectă, AFIT dispune de un statut care este disponibil aici. Scopul asociaţiei vizează, pe de-o parte, dezvoltarea pieţei de interpretariat şi traduceri – prin orientarea acesteia către servicii de calitate, asigurate de companii profesioniste – şi, totodată, promovarea şi reprezentarea intereselor membrilor la nivel naţional şi internaţional. Referitor la reprezentarea internaţională, AFIT este încă de la înfiinţarea sa membră a EUATC (European Union of Associations of Translation Companies), o asociaţie profesională înfiinţată în anul 1994 şi care are ca membrii asociaţii naţionale în domeniu al căror obiectiv este calitatea în domeniul amintit.

Am întâlnit oameni din industrie cu aceleaşi probleme şi împliniri ca şi mine, am socializat şi am ascultat expuneri ale unor furnizori de programe de traducere asistată precum MemoQ, SDL (Trados) sau Transit.

Compania pe care o păstoresc (DPA Traduceri) a primit invitaţia să se alăture acestei asociaţii, decizia urmând a fi luată în lunile următoare.

Pentru invitaţia la acest eveniment ţin să mulţumesc în mod deosebit Oanei Dorobanţu de la Casa de Traduceri şi de asemenea tuturor celor care într-un fel sau altul au făcut ca această asociaţie tânără să înceapă să se facă auzită. O listă completă a participanţilor la acest eveniment se află aici.

Finalul evenimentului a aparţinut unei expuneri foarte interesante, susţinute de către Andrei Roşca, General Manager al agenţiei Spada. Spun interesante pentru că în opinia mea, rolul Social Media (tema expunerii respective) în dezvoltarea afacerilor zilelor noastre este hotărâtor, ori cu un specialist de talia Domnului Roşca drept aliat, nu putem decât să privim înainte cu încredere.