Category: De prin taxi adunate…

…ce pot părea fără legătură între ele, dar veţi vedea că o legătură există.

Primul

Luni seară la ştiri am aflat că la Aeroportul Otopeni au voie toţi taximetriştii din Bucureşti, nu numai cei cu 3,5 lei/km. Acum pot lua de acolo călători şi toţi ceilalţi. Mai exact spus a apărut un mic birouaş de unde poţi suna la una din companiile de taxi (care vrei tu dintr-o listă lungă), pentru a-ţi comanda un taxi cu tarif mai mic, respectiv 1,39 lei/km. Iată aici toată ştirea.

Până acum aeroportul era feuda celor cu tarif de 3,5 lei/km, oameni care s-au grăbit să-i reproşeze ministrului care a inaugurat serviciul că “noi ce mai mâncăm dom’ ministru, că v-am votat cu plăcere şi acum uite ce ne-aţi făcut!”. Nu mai e feuda lor iar noi ne uităm fericiţi la această ştire… Asta-i una.

Al doilea

E plin netul de site-uri de oferte de reduceri. Acu’, că se apropie Valentine’s Day şi toate celelalte, cu atât mai mult parcă.

Şi uite-aşa, eşti îmbiat să pleci încolo şi-ncoace sau să achiziţionezi o zi la spa sau un abonament la sală “la un preţ redus şi o calitate a serviciilor excelentă”.

Una din aceste campanii, frumos împachetată în cutiuţe roz, a ajuns şi pe bloguri. Nu ne obosim să-i dăm numele, ar fi păcat şi dacă măcar un cititor de-aici ar ajunge acolo. De ce? Pentru simplul motiv că e frumos împachetată, cei cu cutiuţa scoteau ochii naivilor cu să zicem o noapte la un hotel din Predeal la preţul de “doar” 400 lei.

Intrând pe orice alt site (inclusiv cel al hotelului) realizai, dacă te ducea mintea să faci o mică cercetare, că acolo serviciile ce se ofereau promoţional la cutiuţa fericită erau aproape la jumătate de preţ!

Nu spun că cei ce au scris pe bloguri au fost rău intenţionaţi, ştiu că au fost articole plătite. Dramatic e însă că un blogger cu experienţă acceptă să îşi strice imaginea, atâta câtă e, fără să se informeze cât de puţin. El, bloggerul, dacă o dă în bară acum cu o informaţie, crede că data viitoare va mai avea vreun cuvânt de spus în privinţa acestor oferte extraordinare, chiar dacă atunci chiar va fi vorba de ceva extraordinar?! Păcat! Asta-i a doua.

Şi-acum – legătura dintre ele.

Suntem o masă de manevră care se bucură la ce i se oferă fără să încerce să se documenteze cât de puţi pe de-o parte şi fără să facă ceva pentru a schimba lucrurile ce nu-i convin pe de altă parte.

Pentru că dacă înainte pe aeroport nu erau decât taximetriştii scumpi e un fapt care se datora tot politicienilor. Ei şi-au impus companiile cu care erau în cârdăşiie ca operatori exclusivi acolo. Românul care ştia cum merge treaba se descurca. Şi-anume suna de pe mobil la o companie de taxi “normală” şi cei ce păzeau marea poartă de intrare a ţării erau obligaţi să lase acel taximetru să intre acolo. Nasol era cu străinii care erau furaţi ca-n codru de către cei ce aveau exclusivitatea. Şi nasol era că acei străini atribuiseră Aeroportului Otopeni un renume demn de lumea a treia.

Referitor la cei ce oferă reduceri, treaba e mai nasoală, cel puţin până acum. Nu există lege care să reglementeze această nişă. De aceea găsim oferte cu preţ mai mare decât dacă ai suna direct la prestatorul respectiv de servicii, de aceea avem surpriza ca odată ajunşi la un salon sau la SPA să fim întâmpinaţi cu vorbe de genul: “uite şi la fomistul ăsta/fomista asta, îşi face unghiile la reducere!”. Şi serviciile vor fi “la reducere” în majoritatea din cazuri.

Legătura dintre aceste două realităţi e simplă: noi suntem legătura. Noi, care acceptăm să fim trataţi altfel decât ni se cuvine sau decât ni se promite. Dacă nu am tăcea, e simplu, astfel de ţepe n-ar rezista. Dar aşa, tăcând şi trecând mai departe sau “descurcându-ne”, nu facem decât să fim complici la toată mizeria din jur…

Hai, v-am pupat! 😉

Ieri, miercuri 27 martie, a avut loc în Bucureşti a… mia grevă a taximetriştilor.

Întrebând în dreapta şi în stânga (mai mult în stânga, ca eu în taxi stau în dreapta) diverşi taximetrişti, am ajuns la concluzia ca totul e de fapt praf în ochi, că şoferii de taxi sunt folosiţi de către patronii firmelor de profil pentru răfuieli personale.

Iată de ce spun asta:

– în cazul măririi preţurilor la 1,8 lei/km, majoritatea taximetriştilor se declară circumspecţi pentru că n-ar fi prima oară când se zvoneşte o astfel de modificare. Ultima oară, cei de la Cobălcescu mi se pare au încercat să crească de la 1,39 lei/km la 1,4 lei/km. Rezultatul? Şi-au luat ţeapă, au fost singurii care au crescut şi au fost forţaţi, datorită legii ce prevede că nu ai voie 3 luni să modifici iar preţul, să meargă cu 1,4 lei/km în timp ce restul rămăseseră pe 1,39 lei/km…

– referitor la cei de la Pelican, urâţi de toată lumea, şi aici e nuanţată problema. Celelalte firme deţin licenţe de taxi cu sutele. Au luat aceste licenţe pe numele lor, dar pe baza şoferilor care au aplicat pentru ele şi care acum doi ani când au aplicat se găseau în postura de angajaţi ai lor. După o vreme, mulţi dintre şoferi au ales să meargă la alte firme sau să facă altceva, însă licenţele au rămas. Astfel, sunt licenţe nefolosite, iar cei ce vor să facă taximetrie şi să mai rămână şi cu ceva de pe urma asta îşi fac mutaţie prin Ilfov şi merg la Pelican, care are mai puţine condiţii la acest capitol, pentru că numărul de licenţe este finit şi deci epuizat.

– s-a spus că sunt probleme la aeroport. Aşa e! Cred că suntem singura ţară în lume unde se poate întâlni situaţia în care un şofer îţi spune că nu te poate duce la aeroport. Şi asta nu numai din cauza rovignetei. Mai intervine în joc şi mafia din Otopeni care nu admite cu nici un chip ca un taxi care merge cu client la aeroport să se întoarcă de acolo cu alt client. De aceea, majoritatea taximetriştilor preferă să nu ia curse pe Otopeni decât să ia şi să se întoarcă pe gol, drumul de întoarcere nefiind cuprins cum era acum câţiva ani în costul de 2,5 lei/km pentru curse în afara Bucureştiului.

Una peste alta legea e proastă, interesele sunt mari sau chiar imense, taximetriştii sunt folosiţi ca masă de manevră şi noi vedem încă un domeniu din viaţa noastră imediată stăpânit de un haos fără de sfârşit.

Nu iau neapărat partea taximetriştilor, circulând mult cu taxiul am avut şi eu neplăcerile inerente, dar gândesc că o mai grijulie sistematizare a acestui sector ar face ca lucrurile să meargă mai bine cel puţin la nivelul relaţionării cu nişte oameni mai puţin stresaţi de cei ce-i stăpânesc…

Hai, v-am pupat! 😉