Am observat în ultima vreme, de la oameni de la care nu mă aşteptam, o intenţie de a relaţiona mai îndeaproape şi nu ştiu cum să reacţionez la ea.
Nu, nu m-am întrebat dacă au vreun interes, pur şi simplu nu mi s-a mai întâmplat cu o asemenea frecvenţă ca oamenii cu care interacţionez pe plan profesional să încerce să ducă relaţia respectivă la alt nivel pe care manualele de specialitate l-ar califica neprofesional.
Şi nu mă refer aici la avansuri cu tentă sexuală sau ceva similar, vorbesc de oameni la care descopăr intenţia de a-mi deveni prieteni deşi relaţia dintre noi este una strict profesională.
Şi acest lucru mi s-a întâmplat în mai multe rânduri, şi da, de fiecare dată respectivii fac parte din colective cu reguli rigide, de multinaţională.
Eu din formarea mea profesională ştiu că nu este recomandat să amesteci planurile şi de când am firma, de 6 ani jumătate, nu am făcut rabat de la acest principiu.
Acum însă fenomenul mă pune din ce în ce mai mult pe gânduri. Sunt oameni cu care lucrez foarte bine de ani de zile, ne-am apropiat prin interesul comun reprezentat de relaţia profesională, însă de cele mai multe ori tendinţa de a ne apropia mai mult de-atât manifestată de ei îmi dă un recul.
Şi nu îmi dau seama dacă e bine sau nu. Repet, nu e vorba de altceva decât de discuţii mai colocviale decât normalul potrivit într-o relaţie de afaceri, însă pe mine mă nedumereşte şi mă miră frecvenţa cu care aceste semnale se îndreaptă către mine.
Spun că nu ştiu dacă reculul meu e bun sau nu pentru că am tendinţa să gândesc şi eu, ca orice om, că dacă o relaţie e mai profundă, beneficiile pot fi mai mari. În accepţiunea practică a afacerii mele însă, eu am colaborat bine sau foarte bine cu oamenii ăştia până acum, e oare practic sau “good for bussiness” să ieşim la bere împreună?
Habar n-am, sunt în faza de căutare de răspunsuri pe tema asta, vă invit să vă spuneţi părerea, dacă aveţi una, evident! 🙂
Hai, v-aştept cu idei constructive, v-am pupat! 😉
Eu cred ca poti sa ai “best of both worlds”. Cred sincer ca exista mai multe planuri privind profunzimea unei prietenii si ca poti iesi categoric cu colegii/partenerii/clientii la o bere sau chiar la un meci de fotbal. Latura umana si amicitia iti poate fi benefica dezvoltarii businesului. Desigur ca nivelul de prietenie nu va fi la fel de profund si solid cum este cel pe care il ai cu prietenii din copilarie, insa nu trebuie exclus doar pe criteriul “nu e professional”. Aminteste-ti ca foarte multe afaceri se inchie pe terenul de golf sau de tenis……sau la o bere pe o terasa. Una din principalele lectii pe care le-am invatat de cand sunt in America este ca latura umana si relatiile (a nu se citi “pile”) joaca un rol determinant atat in dezvoltarea profesionala cat si in dezvoltarea unei afaceri. Tot ce mai trebuie sa decizi este cat din timpul tau esti disponibil sa acorzi cultivarii genului asta de relatii. Good luck!
Uite, tu prin paralela cu modul de a se face afaceri in lumea care a inventat afacerile la nivel inalt ma faci sa imi dau seama ca practic semnalele primite de mine sunt un fel de semnale de relaxare si de adaptare la realitatile capitalismului si asta ma bucura. Lumea pare ca vrea sa sa scape de “scortosenia” cu care am fost indopati “inainte”. Merci pentru comment, good point!
Ontopic:
Poti avea si relatii personale cu partenerii de afaceri daca le controlezi foarte bine. In sensul ca nu trebuie neaparat sa te duci la gratar cu ei, dar poti sa bei o bere ocazional, sa zicem. Problema apare atunci cand respectivii parteneri nu platesc la timp si se folosesc de prietenie ca sa amane … 😉
Offtopic:
1. Imi place poza cu Mickey 😛
2. Nu merge treaba aia pe care m-ai rugat sa o verific.