Scriu abia acum această recenzie din două motive: primul ar fi acela că pur și simplu am avut blogul căzut (din vina mea, nu din cea a dragilor de la hosterion.ro, care, în afară că sunt hostingul cel mai de încredere de pe la noi, mai și răspund prompt la toate solicitările unor lunatici ca mine), iar al doilea ar fi că mi-a plăcut atât de tare filmul, încât nu concep să nu am aici o părere pentru el.
Așadar: Trap – film cum se făceau odată, cu regizor de soi (M. Night Shyamalan), cel care semnează și scenariul, cu actori ok (Josh Hartnett) și cu o intrigă ce, la final, are un twist la care, sincer, nu mă așteptam.
De ce am zis că mi-a plăcut filmul ăsta? Simplu: pentru că a fost bine gândit, ca de la coadă la cap. Modul în care s-a reușit transpunerea spectatorului în pielea personajului principal și întreaga încărcătură psihologică, fin sesizată în cele mai mici detalii de către regizor, m-au entuziasmat. Până la urmă poate nu e cel mai bun film, însă este unul care mi-a pus mintea la contribuție cum puține producții mai au curajul să o facă azi și pentru asta îl recomand cu drag.
Recomandarea vine și cu mulțumiri adresate celor de la Vertical Entertainment pentru amabila lor invitație la avanpremiera pentru presă unde am vizionat pelicula.