Steaua – Ajax Amsterdam si banutul – minune

Am luat bilete la meciul asta printr-o simpla intamplare. Un prieten a pus pe Facebook biletele pe care le luase pentru el si amicii lui, eu am aflat si l-am rugat, daca mai poate, sa-mi ia si mie. Omul a facut comanda chiar in seara respectiva, online, si in mai putin de-o saptamana avea biletul meu acasa. Totul se intampla inainte de tur, deci inainte de acel 2-0 dur pe care Ajax ni l-a administrat fara drept de apel.

Dupa ce am vazut meciul tur, singura consolare a fost ca ma voi duce si voi vedea si eu o echipa mare, de legenda, la lucru, in imediata mea vecinatate.

Am plecat optimist, fara sa ma gandesc la nimic rau. Mai mult, am gasit un banut de 10 bani aproape de intrarea in stadion. Sa fie acesta banutul – minune de care avem nevoie in seara asta? 🙂

In stadion cam frig, lume multa, oameni care tineau cu Steaua de-o viata, oameni cu copii sau cu partenere, toti sperau. Pentru ca speranta se simtea aproape fizic in aer, iti intra in toate fibrele organismului prin bataile zgribulite din picioare ale celor ce asteptau infrigurati si la propriu si la figurat o minune.

Si pentru ca, inca odata pentru ca, multi (experti sau chibiti), vedeau calificarea Stelei ca pe o minune de care noi, ca fotbal, nu prea am mai avut parte cam de multa vreme…

Jocul a fost intens, stelistii au jucat la turatie maxima 120 de minute (lucru cam rar in ultima vreme in fotbalul romanesc), dar visul lor si al nostru s-a implinit!

Am asistat pentru prima oara in viata mea la o minune pe un stadion de fotbal! Si ca tacamul sa fie complet, minunea s-a lasat asteptata din primul pana in ultimul moment al meciului. Dar vai, la ce minunata minune am fost fericit sa asist!

Dupa ce meciul s-a terminat si Europa afla uimita ca Steaua a eliminat Ajax Amsterdam dupa 2-0 in tur, am vazut oameni ce nu se stiau imbratisandu-se, m-am uitat cu mila aproape la cele cateva sute de suporteri olandezi amutiti de ceea ce le fusese dat sa traiasca. Nu i-am compatimit prea mult, ca suporteri al lui Ajax au avut parte la viata lor de multe momente cum a fost cel de aseara pentru romanii de pe stadion sau din fata televizoarelor. Drept pentru care am continuat sa ma bucur si-atat.

E minunat ce am trait aseara, am auzit ca Gigi a aberat iar in interviuri, m-am ferit sa le vad sau sa le caut pe net. El are rolul lui indiscutabil, dar nu mai am nervi sa vad prostii debitate de acest autointitulat demiurg al fotbalului romanesc.

A fost o zi mare a fotbalului romanesc, a sportului romanesc si trebuie sa o pastram in inimi exclusiv ca pe o izbanda a sportului si a celor ce au facut-o posibila: Tatarusanu, Rapa, Gardos, Chiriches, Latovlevici, Prepelita, Tanase, Adi Popa, Rusescu, Chipciu, Tatu, Nikolici, Filip, Parvulescu.

Golurile noastre au fost marcate in timpul meciului de Latovlevici si Chiriches in primele 90 de minute si de Rusescu, Nikolici, Filip si Latovlevici la penalty-uri, acesta din urma fiind considerat de toata lumea omul meciului de aseara.

Avem se pare o echipa mare ce se construieste iar in Ghencea, de aceea, considerand ca sunt contemporan cu momente istorice ale fotbalului romanesc, nu vreau sa ratez meciul de peste doua saptamani cu Chelsea de acasa, poate cine stie, mai gasesc un banut – minune… 🙂

Hai, v-am pupat! 🙂