Zilele astea se desfăşoară în Bucureşti o vastă campanie a celor de la PDL în favoarea validării unei legi privind maidanezii.
Nu mă bag în consideraţii politice, deşi poate întrebarea cu “atâţia ani de primăreală PDL-istă în care nu s-a făcut absolut nimic nu ne spun oare destul?”, m-ar îndreptăţi s-o fac. Mă întreb totuşi naiv: ce or mai dori de la noi de lansează campania asta?!
Pentru că după 20 de ani de la Revoluţie, ne-am maturizat politic şi suntem conştienţi că nu reprezentăm decât o masă de manevră valoroasă pentru politicieni doar în an electoral.
Adică ei, dacă mă găsesc pe mine pe stradă (aşa cum s-a întâmplat) şi îmi propun să semnez petiţia pentru sprijinul legii, iar eu din saturaţie de politic n-o fac, înseamnă că vreau potăi pe stradă?
Am prieteni cu animale de casă, am prieteni care nu sunt deranjaţi de câini pe stradă, însă pe mine un câine maidanez mă miroase de la o poştă şi devine ofensiv, în consecinţă nu am cum să agreez prezenţa lor în locuri pe care le frecventez.
Am senzaţia deasemenea că această campanie dă practic tonul unor alte astfel de campanii care să aibă substrat politic dar care să declare la suprafaţă că sunt făcute spre binele nostru şi doar pentru asta.
De aceea, aştept campanii de genul:
– vrei sa nu mai fie corupţie? Simplu: semnează petiţia partidului [introduceti ce partid vreţi, toţi au aceeaşi cădere să lupte împotriva corupţiei…nu]!
– vrei să nu se mai scumpească benzina când se ieftineşte petrolul? Semnează petiţia patronatului benzinarilor!
– vrei să îţi fie apreciată munca? Angajează-te la stat!
– vrei să ai parte de o educaţie la nivel internaţional? Înscrie-te la cursurile facultăţilor care au acceptat la înscriere în 2011 absolvenţi de liceu care n-au luat BAC-ul.
Şi aşa mai dedparte, putem abera până mâine, ideea e clară: sunt sigur că cei ce dorm prin Parlament au auzit măcar în treacăt de problemele stringente ale societăţii.
Nu pot crede însă că dacă nu le-ai rezolvat atunci când ai fost în funcţia care te îndreptăţea s-o faci ai s-o faci atunci când promiţi c-o vei face când vei re-câştiga multrâvnita funcţie. Şi ştiţi de ce nu cred? Pentru că nu îţi propui nicăieri să dispari din viaţa politică a ţării sau a societăţii în cazul în care vei eşua!
Hai, v-am pupat! 😉