Lăpuşneanul reînviat

Asist ca orice român din ţara asta sau de aiurea la acţiunile inconştiente ale politicienilor români. Nu am preferinţe, nu mai am cum să am după mizeriile ce ni se tot întâmplă de 20 de ani, ani în care a tot trebuit să alegem dintre două rele răul mai mic. Prăpăstioşii continuă să spună că asupra acestui popor planează încă blestemul de a-şi ucide conducătorul în zi de Crăciun, nu ştiu dacă să cred în d-astea sau nu, cert e că luminiţe la capătul tunelului nu se mai zăresc demult pentru simplul motiv că la capătul tunelului pe care îl străbatem e noapte!

Citeam ieri postul lui Vlad Petreanu, text pe care personal îl consider cel mai bun post citit de mine anul acesta. Omul a adunat năduful nostru, al tuturor şi cu vorbe vrăjite şi-a spus amarul.

Întorcându-ne la ceea ce se întâmplă după invalidarea referendumului, moment în care credeam că se vor mai alege apele, ne dăm seama, din luptele prezentate de presă cu nume proprii gen Aspasia Cojocaru sau Mona Pivniceru că acest moment este departe.

Observând deasemenea că omul cu tricou albastru Lacoste nu a mai părăsit incinta garajului după ce a fost declarat câştigător (sau mai exact neînvins), un singur lucru mi-a venit în minte: omul stă acolo şi pregăteşte ceva, ceva ce se poate lesne sintetiza prin vorbele lui Alexandru Lăpuşneanul.

Pentru cei ce au mers la bac epilaţi pe piept sau pentru cele care au ajuns acolo după şi înaintea unei nopţi în Bamboo, vorbele acelea, perfect aplicabile peste ani sună aşa: “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!” respectiv “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!”

Cum se aplică aceste vorbe nemuritoare peste veacuri în istoria acestei veri fierbinţi? Simplu: Băsescu se întoarce la Cotroceni indiferent ce vor ceilalţi, indiferent dacă lumea îl mai vrea sau nu, indiferent dacă e depăşit de situaţie sau evenimente sau nu. El are de terminat probabil nişte treburi despre care noi nici nu vrem să aflăm şi indiferent de voinţa poporului, el a părut întotdeauna sigur că se va întoarce. Şi, făcând ce numai el ştie să facă mai bine, s-a întors!

Odată întors, el serveşte celor ce au urechi de auzit (nu, nu omului de pe stradă, ci tot nemernicilor din politică pe care marinarul îi are la mână şi care s-au îndoit de el) ameninţarea de care vorbeam în al doilea citat. Cum o serveşte? Mai pervers decât orice Lăpuşneanul sau alt politician cunoscut de ţara asta amărâtă: prin linişte, printr-o linişte dinaintea unei furtuni ce se anunţă a depăşi în violenţă Uraganul Katrina!

Dacă nu aş şti că toţi politicienii sunt vinovaţi, mi-ar fi milă de ei. Aşa, mi-e milă doar de ţara asta care trebuie să plătească organizarea spectacolului în care aceştia se vor înfrunta…

Hai, v-am pupat! 🙂

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.