Graffiti în autobuz

Miercuri seară am mers împreună cu Ciupercutza, la invitaţia OxygenPR şi Heineken să vedem meciul Manchester – Oţelul în Stadio, o locaţie foarte faină de pe Câmpineanu. Nu despre asta vreau să vă povestesc, a făcut-o măiastru Ciupercutza aici, eu vreau să ridic o altă problemă ce mi-a arcuit sprâncenele.

Am plecat destul de devreme de-acasă şi am luat troleul până la Universitate. La ora aceea, vreo 8 fără 10, se rărise lumea în mijloacele de transport în comun şi am mers lejer până la destinaţie. În troleu erau puţini călători.

Unul dintre ei, un puşti cam de 15-16 ani, care mie la început mi-a dat senzaţia că e homeless ce doarme pe două scaune va fi personajul principal al acestui post. De ce, sau ce a făcut să merite onoarea? Simplu, omul era unul dintre cei care sforăitor sunt numiţi artişti urbani.

Pe româneşte, înarmat cu două markere (unul negru şi unul roşu), omul a luat la rând TOATE scaunele din troleu (mai puţin ale noastre pe care operase deja şi al unei tipe ce a coborât pe la Moşilor) şi le-a umplut cu înscrisuri a căror însemnătate numai el o cunoştea. Cunoaşteţi acele litere ce nu par a aparţine niciunui alfabet inventat vreodată pe Terra? Ei bine, pe-alea le folosea în operele sale!

La un moment dat s-au urcat în troleu nişte cunoscuţi de-ai lui ce i-au admirat şi lăudat munca, dar ăia au coborât după două staţii. Unul dintre ei l-a invitat pe omul nostru să vină cu ei, altul însă a intervenit: “lasă-l mă, ăsta s-a urcat de la capăt, merge până la capăt, are treabă” cu un soi de invidie pe “artistul” care fusese atât de norocos să găsească atâta loc virgin pentru a se produce.

Pentru că scaunele respective mai fuseseră ţinta unor confraţi în trecut, dar însemnele acestora fuseseră în mare parte şterse de cei de la RATB, oferindu-i omului nostru loc de joacă nepreţuit acum…

La un moment dat tipa despre care am spus că a coborât la Moşilor, agasată de idiotul care se muta de la un scaun la altul ca să-şi marcheze teritoriul, s-a luat de el, fără şanse dealtfel, pentru că a primit nişte replici pe care omul le avea demult în arsenal special pentru astfel de ocazii, care replici vă imaginaţi că sunt de nereprodus aici…

M-am gândit atunci: e vreo şansă ca aceşti trântori să aibă vreodată vreo valoare cât de mică pentru lumea din jur, sau pur şi simplu sunt nişte fiinţe nefolositoare în totalitatea existenţei lor? Nu am nimic cu ceea ce se numeşte talent exprimat în operele de artă urbană, am ceva cu idioţi ca ăştia care orice, numai bine sau frumos nu produc. Sunt practic excremente producătoare de mizerie pentru societatea care a avut ghinionul să îi genereze… Am zis!

Hai, v-am pupat! 😉

3 thoughts on “Graffiti în autobuz

  1. Da, ai dreptate, aia sunt deja alt nivel, din cate am inteles chiar Metrorexul a apelat la ei pentru desene pe garniturile mai vechi de metrou care inca n-au fost scoase din circulatie.

  2. Si cei pe care zici ca ii apreciezi de unde crezi ca au plecat? Mai intai documenteaza-te putin despre graffiti si apoi spune ca nu il intelegi. Daca nu stii nu vorbi. Graffitiul care il apreciezi tu are la baza TAGul pe care il barfesti de rau aici; probabil din cauza ca n-ai picul de imaginatie ca sa intelegi literele pe care le-a scris…bafta, ignorantule

Leave a Reply

©2025 | Copyright by dorinu.ro