Tag: Apple

Chiar şi în China, căci în China se întâmplă recordul descris în titlu.

Cui aparţine acest record? Frumoasei actriţe din imagine, pe numele ei Yao Chen.

Fata are conform cifrelor din momentul în care scriu acest post, 10.255.353 followeri pe pagina ei de Weibo, cea mai populară platformă de microblogging a Chinei.

Ea se apropie cu paşi repezi de Lady Gaga, care cu cei 12.000.000 de followers de pe twitter pare că deţine recordul în materie.

Actriţa, al cărui nume apare menţionat şi pe IMDb, are la activ 11 titluri de film şi o apariţie într-un episod al unui serial.

Cum o fi deci, ca să revin la întrebarea din titlu, să ştii că atunci când aşterni rânduri care se vor transforma în posturi pe un blog, zece milioane de perechi de ochi vor citi ce ai scris, vor comenta online sau offline gândurile tale?! Cum o fi să fi atât de expus şi să rezişti?!

Revenind cu picioarele pe pământ, mi-am pus întrebarea: am putea oare noi, ca români, să ne lăudăm vreodată cu astfel de performanţe de la noi de-acasa? Mă refer la oameni care ating un nivel de notorietate atât de înalt locuind pe plaiuri mioritice. Ştiu că sunt români care lucrează la Google, Apple, Microsoft, sau predau cine ştie ce materii studenţilor de pe la marile universităţi ale lumii, şi că noi, ca români, facem din asta un titlu de glorie! Staţi liniştiţi, cei care au reuşit acolo sunt mai detaşaţi de ce înseamnă România decât ne place să credem!

Adevăratele valori de-afară nu prea mai vor să aibă de-a face cu mizeria lăsată aici. Şi asta se întâmplă în toate mediile, nu doar în blogosferă. Şi poate e firesc, după câte sacrificii implică exilul de ce ai mai dori să ai legătură cu motivul pentru care ai ajuns să pleci?!

În acest caz putem spune că noi românii suntem un popor de mediocrii? Da, dacă ne uităm la cei ce se autointitulează vârfuri (şi aici vorbesc de clasa politică în general), de oamenii care prin îmbogăţiri peste noapte fac legea sau nu o respectă, sau dacă privim cum orice valoare, din momentul în care îşi conştientizează nivelul, începe să scruteze zările ce promit un trai mai bun şi o recunoaştere obiectivă a acelei valori. Noi ca popor avem un fond bun, problema noastră este însă că ne interesează mai mult decât normal capra vecinului.

Nu vom ajunge prea curând să avem în ţară oameni performanţi în vreun domeniu pentru că nu ştim să le cultivăm dorinţa de a rămâne şi performa aici. De fapt şi să vrea, mulţi nu ar avea cu ce să fie nişte chirurgi cum sunt afară sau nişte programatori cum sunt afară şi aşa mai departe.

Ce ne rămâne de făcut? Păi mai nimic spun eu. Vom merge iar la vot la anul şi vom alege una dintre cele două rele care ne sunt oferite continuând astfel o tranziţie lungă şi nesfârşită ca un blestem…