SIAMB – un fleac…

Nu am înțeles deloc care a fost scopul demersului numit SIAMB!

Am fost ieri, în ultima zi, să vizitez ceea ce pompos s-a autointitulat Salonul Internaţional Auto-Moto Bucureşti. Spun pompos pentru că nimic din ceea ce am găsit în corturile din faţa Casei Poporului nu semănau cu ideea mea de salon auto, darmite de salon auto internaţional.

Pentru că, stimaţi organizatori, o adunătură de maşini (nu toate noi!!!) la un loc, nu poate şi nu se va ridica niciodată la rang de salon auto!

Ce am văzut acolo era un fel de expoziţie a unor dealeri de maşini, nici măcar a unor importatori! Am înţeles dealtfel că respectiva şuşă nu a avut nici girul APIA, aşa că…

Să revenim. Biletul: 15 lei! Înauntru erai întâmpinat de câteva standuri ale unor firme de tunning, de soluţii de întreţinere auto, şcoli de şoferi, diferiţi furnizori de echipamente mai mult sau mai puţin folositoare pentru posesorii de maşini. Să zicem că această primă parte era OK.

În continuare, odată cu trecerea în al doilea cort (întreg “salonul” s-a aflat adăpostit sub vreo cinci corturi dintre care primul şi al doilea cu accesorii şi ultimul cu restaurantul!) te întâmpinau două maşini Lamborghini… second hand care se doreau a fi piese de rezistenţă ale unei firme de bişniţari de maşini scumpe. Cum frate să vii la târg auto pentru a încerca să vinzi o maşină pe care ai luat-o ca un cocalar ce eşti, maşină cu care ai parcurs… 8.000 de kilometri din 2008 şi până azi?! Ai luat-o pentru a face doar trotuarul în Dorobanţi?! (răspuns corect: DA!). Deci în salon auto venim cu SH-uri, poate-poate reuşim să le mărităm, aţi reţinut, da?

Continuăm: în cortul cu SH-urile, singurele maşini mai acătării au fost câteva LOTUS-uri. Frumoase, nervoase, superbe realizări tehnologice şi de design. După acest al doilea cort, a urmat un cort ce se asemăna cel mai bine dintre toate cu ceea ce credeam eu că voi găsi: era cortul dealerului Mercedes, Autoklass, al lui Volvo şi al lui Ford. Nu vă imaginaţi că vreunul din cei trei expozanţi aveau ceva de-a face cu importatorii oficiali ai firmelor respective în România! Nu, erau dealeri, reselleri adică, nimic oficial din partea firmelor-mamă nu dădea girul cuvenit unui salon care se respectă.

Mai mult, la un salon auto organizat într-o ţară care are o fabrică ce produce cel mai nou model Ford, respectivul model nu apare în oferta salonului!!! Deci nu am avut ocazia să văd B-Max-ul oltenesc, deşi reclamă la el am văzut chiar şi la meciurile din Uefa Champions League, unde Ford e sponsor oficial! Să mai spun că Dacia, cealaltă marcă românească nu a existat la târg? Na! O spun! Deci…

A urmat penultimul cort, cu Kia, Opel, ceva Skoda, ceva Seat.

În ultimul cort – puţin Citroen penibil, pentru că puseseră ostentativ, mare, în geamul prea-scumpului C3, o hârtie A4 pe care scria cu roşu să se vadă din avion: VÂNDUT (!). Cât de penibil să fii să faci asta?! Câtă lipsă de cunoaştere în ale marketingului să aibă fătucile de la voi încât să ajungeţi să vă lăsaţi convinşi că aşa ceva vă va face să vindeţi?!

Şi asta a fost tot! Ăsta a fost marele salon auto! Nici urmă de japonezi, nici urmă de BMW, Volkswagen, Porsche, sau Audi! Să vă spun că m-am dus cu o curiozitate vinovată să văd ca la fiecare ediţie renumitele, prin frumuseţea lor, fete de la Fiat? Am văzut câteva profesioniste super-tunate, femei fumate, cu un aer plictisit, fără vreo idee cât de mică apropos de ceea prezintă sau pe cine reprezintă.

Să vă spun că eu, în calitate de angajat al unui expozant în trecutul meu glorios, al mai multor saloane auto de pe la noi, consider că acesta a fost o ruşine pentru piaţa auto românească? Vă spun şi sunt furios să o spun!

Să vă spun că mă aşteptam să văd premiere naţionale sau internaţionale? Da! Mă aşteptam! Mă aşteptam, cum am spus, să văd B-Max-ul, să văd Lodgy! Nimic! Oare câte ţări în lumea asta au “acasă” fabrici Renault şi Ford care nu apar într-un salon auto din ţara respectivă? Nu vreau să fiu înţeles greşit. Ford şi Renault au făcut bine că s-au delimitat de această improvizaţie de cămin cultural, ce nu înţeleg e altceva: cum s-a putut organiza aşa ceva, un salon cu pretenţii după denumire, fără ca nimeni să nu se poată opune?!

Mi-e ciudă că într-un domeniu în care la un moment dat părea că am învăţat să acordăm atenţie detaliilor am ajuns să facem ca şi în celelalte, adică să aplicăm principiul “merge şi-aşa”? O spun şi pe-asta!

Ne mirăm sau ne îngrijorăm că am început să contăm din ce în ce mai puţin în lumea bună? De ce să ne mirăm?!

Prin ce şi-a meritat titlul de “Internaţional” acest târg de vite numit SIAMB?! A, a avut maşini străine!

Hai, v-am pupat! 😉