Religia – o frază de dânşii inventată…

Vedeam aseară pe HBO primele episoade din Familia Borgia. În afară de nemaipomenita reconstituire a epocii pe care au reusit-o scenaristii în acest serial, mi-a plăcut evident intriga plină de comploturi şi rasturnări de situaţii ce se succed cu repeziciune în fiecare episod.

Dar nu vreau să fac o cronică a serialului nominalizat la Globurile de Aur din acest an, vreau să observ ceva. Şi anume că în ultima vreme (şi prin asta spun ani buni, dacă nu chiar zece-cincisprezece ani), se înmulţesc cărţile şi filmele cu succes la public ce au ca subiect şi obiect atacurile împotriva religiei.

Pentru că filme precum cele inspirate din cărţile lui Dan Brown sau cel despre care vă spuneam mai sus, sunt din ce în ce mai multe şi mai bine primite. Pentru că biserica, acum mai mult ca oricând, are parcă parte de contestaţii din ce în ce mai mari şi mai variate având ca temă centrală discreditarea.

Discreditarea bisericii şi religiei în general folosindu-se ca principale mijloace slujitorii ei. Cum? Simplu! Arătăm cât de corupţi sunt aceştia (şi lumea întreagă cam recunoaşte că ăsta e un adevăr incontestabil), arătăm ce bogăţii deţine şi a deţinut mereu biserica, arătăm cum aceste bogăţii sunt folosite discreţionar de către slujitorii săi.

Nu ştiu dacă e o acţiune concertată sau dacă acest fenomen este unul logic, adus de o eră în care oamenii sunt mult mai informaţi şi mai greu de ademenit de către mijlocitorii Domnului, ştiu însă că aceşti mijlocitori nu au înţeles decât cu puţine excepţii notabile să se dea după vremuri.

Auzeam aseară o ştire în care se arăta că Papa ar fi ordonat nişte mici razii pe la magazinele de suveniruri din jurul Pieţei San Pietro din Vatican, razie în timpul căreia au fost amendaţi cu precădere comercianţii ce vindeau amintiri legate de Papa Ioan Paul al II-lea. Cât de mic la suflet să fii ca să te bucuri că pedepseşti nişte amărâţi ce câştigă 2 euro pentru o poză cu altcineva decât tine?! Cât de meschin sa fii să te intereseze aşa ceva, tu ca Papă?! Şi cum de nu te duce pe tine mintea aia cu mitră să gândeşti că prin faptele tale ai putea să îi faci pe vânzătorii aceia să prefere să vândă portretele tale?!

Această mişcare absurdă a unui papă absurd nu poate să arunce însă în uitare una din marile personalităţi ale planetei. Pentru că Ioan Paul al II-lea nu a fost iubit doar pentru că era papă, el a fost iubit pentru că a înţeles că biserica nu are şansă în această lume a vitezei fără a se reinventa cu fiecare zi.

Să revenim în curtea noastră mioritică şi să amintim de popii de la noi care se afişează cu nesimţire în maşini de zeci de mii de euro în timp ce lasă oameni neîngropaţi dacă familiile lor nu plătesc. Să nu-mi spuneţi că există şi vreascuri, că răspund cu o întrebare: dacă biserica are atâţia bani şi venituri neimpozabile, de ce se face chetă pentru megabiserica de mântuire a neamului?! Eu ştiu că un om gospodar, dacă nu are bani de casă, nu se apucă să-şi facă!

Ei nu numai că cerşesc de la amărâţii cu pensii de toată jena (că ăştia reprezintă grosul donatorilor), dar în paralel construiesc în continuare biserici prin tot Bucureştiul (la mine în jur au apărut, pe timp de criză, vreo trei biserici în ultimii 3 ani!). Cu asemenea specimene în frunte nu trebuie să ne mai mirăm că lumea începe să cerceteze mai mult şi să creadă mai puţin.

Şi mai am o nelămurire: cum tu, biserică ce spui că ţii cu ceea ce e pozitiv în lumea asta, te apuci să construieşti o catedrală pe un loc atât de blestemat cum e curtea Casei Poporului?! Încercaţi să vă interesaţi şi veţi afla ce drame s-au petrecut pe aceste locuri atunci când dictatorul Ceauşescu a ras de pe faţa pământului un cartier întreg al Bucureştiului! Veţi afla poate şi câţi nefericiţi şi-au găsit sfârşitul tragic aici. Şi atunci tu, biserică, te apuci să construieşti aici o catedrală?! E ca şi cum ai face asta în curte la Auschwitz (păstrând proporţiile, evident!).

Sunt multe exemple ce şi-ar putea găsi aici locul, ce vreau eu să spun e că slujitorii lui Dumnezeu par că nu au niciun Dumnezeu prin acţiunile lor! Nu poţi să te erijezi în apărător al unor valori cu care tu nu ai nimic de-a face! E ca şi cum într-un guvern ai pune ca ministru la turism pe cineva care are tangenţă cu acest domeniu doar din călătoriile de shopping! Oops! Dar asta deja s-a făcut! Suntem deci fără speranţă, vai de noi!

Hai, v-am pupat! 😉

Sursa foto.

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.