Prostia umană

De ceva vreme tot trecând pe bulevardul Unirii vreau să fac poza asta:

image2

Abia ieri am reusit s-o fac şi acum am să vă spun şi de ce vreau de atâta vreme să fac poza asta aparent banală: aşa cum reiese din ea, aşa cum bucureştenii probabil au remarcat, pe bulevardul sus-amintit s-au plantat ceva copaci (mesteceni pare-mi-se).

Până aici toate bune şi frumoase, e nevoie de verde în Bucureşti, niciodată nu va fi prea mult.

Acum vine partea ciudată: fiecare pom nou plantat este susţinut de nişte suporţi din… lemn, fiecare ansamblu de suporţi necesitând unul sau mai mulţi arbori sacrificaţi pentru crearea sa.

În acest caz care mai e câştigul: tai doi copaci ca să plantezi unul, unde s-a mai văzut oameni buni?! Nu se putea ca acei suporţi să fie făcuţi din alt material? Nu se putea pune mai puţin lemn în ei?!

Vă spun eu: se putea, multe se puteau, însă nişte băieţi deştepţi nu ar mai fi încasat nişte sute de mii dacă nu milioane de euro…

Ei ne fură pe faţă, noi trecem nepăsători şi când ajungem la fundul sacului ne mai întrebăm unde şi cine a greşit…

Ţară de hoţi, ţară de politicieni penali, ţară de suferinzi care nu mai au nicio speranţă că dacă-şi strigă suferinţa îi mai aude cineva…

Hai, v-am pupat! 😉

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.