N-am stat să mă plouă în Bucureşti de Paşte, am mers la Piteşti să fiu răsfăţat de maică-mea. Nu m-am dus cu aşteptări apropos de oamenii pe care aş putea să-i întâlnesc, poate de aceea m-am simţit atât de bine cu cei cu care s-a nimerit să mă (re)găsesc prin oraş.
Oraşul nu mi-a părut că arată mai bine ca altădată cum e normal dacă vrem progres, ba din contră… Străzile sunt praf, primarul care probabil a fost pe la toate partidele nu pare că circulă cu maşina prin oraşul păstorit, dar nu pare că merge nici pe jos.
Spun asta pentru că dacă ar merge cu maşina ar face ceva apropos de gropile din asfalt prezente cam peste tot, iar dacă ar merge pe jos ar fi sfâşiat de câinii care mie mi se pare că s-au dublat sau triplat ca efectiv din decembrie de când am fost ultima oară acolo.
Am ajuns duminică seară acasă tremurând ca varga după ce a trebuit să traversez curtea blocului printr-un “tunel” de maidanezi care mă lătrau feroce cu colţii la vedere. Cred ca nu sunt muşcat la această oră de ei datorită Paştelui şi al babelor care hrănesc bestiile respective. Şi cum bestiile erau sătule, de ce să se mai complice cu mine?!
Revenind la senzaţia de bine pe care am încercat-o totuşi cât am stat acolo, ea a fost dată pe de-o parte de vremea care a fost caldă şi doar cu câteva reprize de ploaie slabă, iar pe de alta de sentimentul că vara se apropie, lucru probat de imaginile următoare, imortalizate în superba grădină a mătuşă-mii:
[nggallery id=2]
În rest – numai de bine, ca toată lume am stat cu familia la masa de Paşte, am încercat să nu abuzez de mâncare, dar tot am ajuns în Bucureşti sătul şi cu stomacul sensibil obişnuit să mănânce cam mult, lucru de care sunt determinat să-l dezvăţ!
M-am întors cu poftă de vacanţă fiind conştient că de azi trebuie să mă regrupez şi să reîncep treaba. Drept pentru care iată-mă, fresh şi voios!
Hai, v-am pupat! 😉