National Arena – Opening Day

Am mers duminică seară, eu şi alte zeci de mii de bucureşteni, la noaptea porţilor deschise de la National Arena, deschiderea pentru public a ceea ce până nu demult a fost Stadionul Naţional Lia Manoliu, azi National Arena.

Drumul de la Piaţa Muncii la intrarea de pe Bulevardul Basarabia a stadionului – plin de lume. Un număr parcă egal de oameni veneau şi se duceau dinspre şi înspre stadionul cel nou.

Am văzut oameni în vârstă ieşiţi ca la o plimbare în răcoarea serii de vară, dar şi copii mici-mici de mână sau după gâtul părinţilor lor, mândrii că merg să le arate micuţilor o mare grozăvie.

Şi chiar e mare grozăvie stadionul ăsta!

Iată, dragii mei, detalii despre el, în fotografii şi cifre:

Are patru intrări principale: din Bulevardul Basarabia (Peluza II Sud),  din Strada Maior Coravu (Tribuna I Vest), din Strada Pierre de Coubertin (Peluza I Nord) şi din Strada Socului (Tribuna II Est). Aşa arăta intrarea dinspre Bulevardul Basarabia sâmbătă pe la ora 21:

Avem, ca să continuăm cu cifrele şi câteva dintre cele mai importante şi vehiculate detalii:

– 55.000 de locuri pe scaune, din care 20.000 la tribuna I;

– 270 de locuri destinate persoanelor cu handicap;

– parcare subterană de 192 de locuri ce va fi completată de o parcare supraetajată ce va avea 1200 de locuri;

– costuri fără TVA: 131 milioane euro;

– 94 de căi de acces;

– 40 de scări de evacuare;

– 8 scări aşa-numite monumentale;

– 19 poziţii pentru camere video;

– 364 locuri pentru jurnalişti.

Eu ştiu că m-a impresionat stadionul pe măsură ce mă apropiam şi mă năpădea aşa un sentiment de mulţumire materializat prin vorbe de genul “uite mă, că se poate şi la noi!”.

După ce treci de cărarea ce duce spre una din porţile principale (în cazul meu a fost cea dinspre Bulevardul Basarabia) ajungi la clădirea lui, la ceea ce constructorul a numit scări monumentale:

Intrarea propriu-zisă din susul acestor scări te duce în zona de sub tribunele de sus şi din spatele tribunelor de jos:

De la această zonă (care este o arie deschisă, unde vor fi magazinele de mâncare, băutură, presă, etc.), se poate practic ajunge la oricare zonă de scaune de pe stadion.

Una din uşile spre sectoarele de scaune îţi dezvăluie următoarea privelişte, care e apropiată de ce vezi pe-afară în marile stadioane ale lumii:

Ce mai vezi când ajungi în locul ăsta?

Păi ecranul mare (de fapt ecranele, că sunt 4, a câte 30 de metri pătraţi fiecare), sonorizarea (pe-aia o auzi de fapt), care e excelentă, numărând 120 de difuzoare de înaltă fidelitate instalate la nivelul acoperişului fix intercalat cu reflectoarele de nocturnă plus alte 20 de difuzoare instalate la clubul video (abia aştept un concert ca lumea aici). A, şi era să uit ce e mai important: terenul, care arată exemplar:

Tribuna I şi tribuna oficială sunt dotate cu scaune speciale, capitonate, ce au brodate pe spătar sigla aşezământului (foarte fain!):

În rest, revenind la teren, băncile de rezerve sunt încălzite, la nivelul suprafeţei de joc, iar aceasta, suprafaţa, are la rândul său un sistem special de încălzire cu agent termic:

Ce să vă mai spun? Că mi-am făcut poze gen “iola”, adică Io la stadion? 🙂 Am făcut, da’ nu vi le pun aici, aici vorbim despre stadionul cel nou care ne face să mai uităm de mizeriile vieţii zilnice şi care va aduce, pe lângă Pasajul Basarab sau alte lucrări similare, multe voturi suplimentare doctorului şi primarului nostru (voturi, în opinia mea, meritate pe deplin!).

Hai, v-am pupat! 😉