Împerecherea…ciorapilor!

Eu stau singur.

Nu e nici rău, nu e nici bine!

Din când în când apare însă o problemă în viaţa mea liniştită. Trebuie să mai bag o maşină la spălat. Şi asta n-ar fi problemă, spală maşina. Nici de uscat nu-i problemă, (încă), am unde să le usuc. Când vine vorba de strâns rufele “de pe culme” se nasoleşte treaba. Pentru că, deşi probabil nu pare, îmi place să fiu ordonat, adică să ştiu unde îmi pun lucrurile şi de unde le iau. Şi dacă e vorba de haine, cămăşi, prosoape, tricouri şi alte asemenea, treaba e relativ simplă. Însă când vine  rândul sortării şi împerecherii şosetelor, care rând e la urmă, mă ia groaza!

Azi, fiind mai linişte în companie, strâng eu rufele spălate cu stoicism sâmbătă (2 maşini – una de albe, una de negre), împachetez tot-tot, şi ajung la… tatatatataaaaaa ciorapi! Erau aruncate pe pat vreo 25 – 30 de perechi (adica 50-60 de bucăţi de şosete)! Zic: hai că n-o fi ca data trecută, când mi-am jurat că le arunc pe toate şi dup-aia mă duc să cumpăr 30 de perechi la fel, ca să le pot combina oricând fără teama de a greşi! Aiurea! A fost mai rău! De fapt a fost ca acu două dăţi când m-am enervat şi le-am lăsat neîmperecheate (ce atâta împerechere pe capul vostru – le-am zis!). Să mă vezi apoi dimineaţa când mă grăbeam să plec în fugă cum stătea burlacu’ meu să gasească 2 şosete la fel cu urme de urdoare în ochi încă (eu, nu ele)! M-am apucat aşadar cu stoicism, care s-a transformat în sictir şi apoi în promisiuni că ori le însemnez cumva, ori le arunc şi gata!  Pentru că am 25-30 de perechi DIFERITE de şosete, nu se potrivesc ale dracului una de la o perche cu o alta de la altă pereche. Parcă era un făcut, nu ştiu cum dracu le-am achiziţionat atât de diferite, că cred că pe piaţă nu sunt 25 de producători de şosete negre diferiţi: unele sunt mai lungi, altele mai scurte, unele bat spre gri, altele spre maro, la unele elasticul de sus e mai îngust, la altele mai lat, şi tot aşa… Am obosit psihic şi, când am zis că am terminat, mai aveam vreo 8 şosete neîmperecheate, să fac apoplexie: erau diferite! Adică, pe undeva, deşi m-am chinuit, greşisem! Trebuia să le desfac pe toate şi să o iau de la cap? Era prea mult! Le-am aruncat în sertar înjurând şi promiţând: vă arunc pe toate data viitoare şi îmi iau 30 de perechi la fel, ca Prigoană cu cămăşile!

Şi gata!