Eros Ramazzotti

L-am ascultat pe Eros prima oară prin 1987, un coleg de generală şi bun prieten pe atunci, mi-a adus o caseta a lui. Prietenul ăsta, Dan pe numele lui, avea o mătuşă în Italia, la Torino. Şi vacanţele de vară şi le petrecea acolo. Vă daţi seama ce invidioşi eram pe şansa lui…

Dar el era ok şi toamna, când ne revedeam odată cu începutul şcolii, Dan ne aducea şi nouă din bunătăţile cu care venea încărcat după vacanţă. Şi una din bunătăţile ce mi-a marcat viaţa de atunci a fost limba italiană şi muzica italiană. Citeam ce-mi cădea în mână, ascultam, de la el, tot ce era nou în muzica italiană  de la momentul acela.

A trecut vremea şi drumurile mele şi ale lui Dan s-au despărţit, el a rămas în Piteşti, eu, din ’92 m-am mutat în Bucureşti. Muzica lui Eros, asupra căreia Dan îmi atrăsese atenţia a devenit un fenomen, de atunci îl tot ascult şi văd cu plăcere.

Am mers şi la unul din concertele lui prin nouă-zeci-şi-ceva de pe Lia Manoliu. Aş fi vrut să-l revăd anul trecut când a venit iar în Bucureşti, dar eram la Barcelona, deci l-am ratat…

Nu ştiu ce m-a făcut să scriu postul ăsta, de fapt ştiu: un amic a pus pe Facebook o melodie a lui, Musica è! Asta e o melodie cum nu am mai ascultat cred, e destul de lungă, dar fiind ceva în genul Bohemian Rapsody sau Stairway to Heaven nu ai cum să o asculţi doar pe bucăţi.

Am ascultat-o, am devenit cam nostalgic şi un pic depresat, s-a terminat şi mi-am spus că viaţa e frumoasă cu bune sau cu rele. Cu bune sau cu rele care ţi se fac sau pe care le faci, cu intenţie sau nu. Cu amintiri mai întregi sau mai disparate, cu păreri de rău despre o situaţie sau alta, cu senzaţia ca de fapt drumul în viaţa de până azi, deşi nu uşor, te-a adus la ce eşti azi, mai bun sau mai rău, în orice caz imperfect.

Şi ajuns la concluzia cu imperfecţiunea m-am liniştit, mi-am dat seama că alţii sunt mai imperfecţi ca mine. Mi-am dat seama că alţii sunt mai nefericiţi ca mine. Mi-am dat seama că mi se întâmplă des să vorbesc cu oameni care-şi declamă fericirea dar că, de fapt, dacă-i iau la scuturat, stau mai rău decât vor să arate. Pentru că ăştia-s oamenii, cu bune şi rele, cu împliniri şi necazuri, cu amintiri şi regrete.

Gata cu depresarea, gata cu norii, vă las să îl ascultaţi pe Eros cu Musica è şi vă asigur: e lume în jur mai amarâtă sau mai tristă decât voi sau decât vor ei să arate!

V-am pupat! 😉

Sursa foto.

 

 

4 thoughts on “Eros Ramazzotti

  1. Ce de mesaje motivationale 🙂
    Lasa ca si “depresarea” asta are rolul ei cateodata: te ambitioneaza sa faci mai mult, nu numai sa vrei mai mult 😉
    Si uneori nici nu-ti dai seama ca ce avem aproape de noi “pe inima” e mai important decat o rezervare de pe booking.com. Nu-i asa? 🙂
    :-*

  2. Ce amintiri mi-ai trezit si mie…. Nici eu nu auzisem de Eros pana in 1988… Si tot de la Dan stiu de el si-mi place mult!!!

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.