Am fost acolo – Rodos

Dragii moşului am ajuns şi în cel mai sudic punct de pe planeta asta de pana acum pentru mine – Rodosul!

Nu ştiu de unde să încep, aşa că o iau metodic.

Plecare de pe Otopeni (care începe să arate din ce în ce mai mult ca un aeroport adevărat după extinderile din ultima vreme) la 17:45 cu Aegean Airlines. Nu mai zburasem cu ei, nu mi-a fost teamă de surprize, ba chiar am avut surprize plăcute şi apropos de trataţia din timpul zborului (sandwich + suc la alegere + cafe/ceai + un fel de baton cu susan + biscuiti umpluţi cu ceva miere sau aşa ceva).

Zborul a fost uşor, panorama încântătoare, am reuşit nişte poze de sus ale Dunării şi ale insulei Tasos cu telefonul pe care le împart aici cu voi:

 

 

 

 

 

 

Ajunşi în Rodos după doar o oră şi jumătate de zbor am fost preluaţi de autocarul pus la dispoziţie de agenţia prin care am luat biletele şi după vreo oră eram în hotel. Hotelul Blue Sea Beach Resort, situat pe plaja din Faliraki, este un hotel de 4 stele căruia nu prea am avut ce-i reproşa. Noi am ales varianta demipensiune pentru că suntem plimbăreţi şi pentru că nu ne vedeam vegetând 7 zile într-un singur loc.

Şi bine am făcut, pentru că pe insulă ai ce vedea, de la oraşul – capitală Rodos până la plajele întinse din Faliraki sau până mai jos în sud la fierbintele Lindos.

 

 

 

 

 

 

Insula e plină de hoteluri şi spaţii de cazare, criza nu pare că e la fel de acută ca pe continent, se simte o oarecare scădere, însă cum principalii turişti sunt cei nordici, francezi, ruşi, englezi sau germani, problemele cu banii sunt mai mici.

În mod normal îţi poţi închiria o maşină la preţuri bune (un Corsa nou e undeva în jur de 25 de euro pe zi) şi astfel poţi avea independenţă şi eficacitate în a vizita cât mai mult. Noi nu avem (încă) un carnet de şofer (lucrăm la asta), de aceea ne-am bazat pe transportul în comun care merge ceas, sunt autobuze cu aer condiţionat care trec la 20 de minute în timpul săptămânii şi la 30 de minute în week-end. Costurile, din punctul de unde am stat noi, variau în funcţie de destinaţie între 1 euro şi 2,4 sau 4,5 de persoană.

Cel mai mult, 4,5 euro ne-a costat drumul spre Lindos, un orăşel tipic grecesc, foarte frumos conservat, care se află la poalele unui munte în vârful căruia se înalţă semeaţă o fortăreaţă medievală construită în jurul unei acropole de 2000 de ani. E foarte cald în Lindos datorită faptului ca fiind adăpostit într-un golfuleţ, nu prea adie briza, de aceea trebuie vizitat dimineaţa foarte devreme. Vă dau mai jos câteva mostre de Lindos:

 

 

 

 

 

 

Şi-acum să vorbim despre mare, că doar d-aia am ajuns la capătul lumii.

Insula este scăldată la est de apele linistite si limpezi ale Mediteranei, pe când la est ea este răvăşită de valurile furioase ale Egeei. Este insula cu plaje la două mări deci! Partea de est, cea pe care am stat şi noi, are parte de plaje late şi întinse cu nisip foarte fin. Pe partea de vest, deşi e mai spectaculos, nu ai deloc plaje cu nisip, ci doar cu pietriş. Deşi au încercat să acopere acest neajuns cu hoteluri de primă mână, precum Sheraton sau Hilton, turiştii care în majoritate îşi închiriază maşini, fac plajă ori în Faliraki, ori în Kalithea, ori în Lindos, ori în Prasonisi (pe coasta de est).

În oraşul vechi vei avea revelaţia vieţii, e un fel de Sighişoara dar de 3-4 ori mai mare, e un oraş medieval perfect conservat şi locuit. E plin de străduţe mici care se întretaie perpendicular, are piaţete cochete din loc în loc, e plin de taverne unde poţi mânca la preţuri bune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Oraşul nou pe de altă parte mi-a oferit surpriza unui oraş cochet, tipic grecesc, asemănător Salonicului, unde magazinele locale alternau cu magazine de fiţe din toată lumea.

Am mâncat la taverne de tot felul (cu costuri în jur de 20 de euro pentru 2 persoane), am umblat să vedem şi să de umplem ochii de locuri, peisaje şi mare!

Majoritatea tavernelor au WI-FI gratuit, ceri parola şi ţi-o spun, astfel ajungi să postezi direct de la buza plajei fotografii obraznice cu marea prietenilor terminaţi de căldură de acasă.

Am admirat faptul că grecii erau organizaţi la amănunt din punct de vedere al modalităţilor de a lua bani de la turişti, acolo oricine vorbeşte o limba-două în scopul de a se înţelege cu turiştii.

E plin de ruşi, fapt care m-a iritat la culme, nu pentru că am ceva special cu ei, ci pentru că auzul limbi lor îmi face pielea de găină şi pentru că sunt extrem de rudimentari, neciopliţi şi plini de ei, fără o bază reală. La noi asemenea oameni se numesc “melteni” şi am impresia că pentru ei s-a inventat cuvântul pentru că îi defineşte perfect!

Dacă nu ai masa asigurată la hotel (noi am avut mic dejun şi cină, dar nu ne-am folosit de facilitate mereu), în Grecia poţi plăti pe o masă cu un fel principal şi o băutură în jur de 20 de euro.

Sunt foarte cinstiţi, lumea îşi lasă haine, prosoape, telefoane pe plajă şi nu se atinge nimeni de nimic.

Am fost foarte uimit că o ţară care câştigă enorm din turism (fiecare serviciu se plăteşte), este în situaţia economică a Greciei! Au totul organizat în aşa fel încât dacă la un moment dat realizezi că ai nevoie de ceva (de la informaţie până la toaletă), rotind ochii găseşti ceea ce cauţi! Evident ca nimic nu e gratis, de aceea spun că au încasări uriaşe.

Nu vreau să mai lungesc acest post, vă las cu ceva poze de-acolo:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cam ăsta ar fi rezumatul-rezumatului, nu am cum sa povestesc o săptămână într-un post, probabil am să revin punctual pe viitor.

Dacă vreţi o recomandare sau un sfat, eu v-aş trimite în Rodos aşa cum aş pleca şi eu acum înapoi, deci treceţi-l pe lista voastră de vacanţe dacă nu l-aţi bifat încă!

Hai, v-am pupat! 😉