Am asistat zilele astea, la fel ca lumea întreaga, la două evenimente de anvergură planetară (judecând după mediatizarea extraordinară de care au beneficiat): nunta regală şi sanctificarea Papei Ioan Paul al II-lea.
Părerea mea, la finalul acestora, lăsând la o parte evenimentele în sine, a fost: cui şi la ce a folosit această mediatizare fără precedent? Răspunsul este foarte simplu: la spălarea imaginii a două instituţii, imagini cam prăfuite/ruginite în ultimii ani.
Astfel, ambele, şi monarhia şi papalitatea (biserica catolică), erau într-o scădere de imagine dramatică, imagine fără de care, să fim serioşi, cele două instituţii nu mai fac profitul cu care se obişnuiseră.
Aşa că s-au folosit de ce aveau şi ei dar şi muritorul de rând mai la îndemâna: internetul. Evident, au ştiut să profite cum trebuie de el (am înţeles că profitul de pe urma nunţii în Marea Britanie ar fi gravitat în jurul cifrei de 50 de miliarde de lire…).
Au dat deci acces gratuit şi nelimitat la imagini live de la cele două ceremonii făcând astfel ca fiecare dintre cele două “branduri” să explodeze efectiv la nivelul awareness.
Să zicem că nunta a venit într-un moment firesc, sa spunem că în afară de fixarea ei vinerea nimic n-a părut anormal. Evident că imaginea monarhiei trebuia spălată după ce s-a întâmplat cu biata Diana, după penibila prestaţie generală a lui Charles (şi nu numai în cazul cu Camilla, dar şi a vieţii sale la general).
Regina, fără îndoială o figură proeminentă şi foarte OK, trebuia să arate că domnia sa poate mai mult decât scandaluri şi adulter. Trebuia să arate că poate domina prin prestanţă pozitivă. Şi astfel şi-a pus la treabă serviciile, curtenii şi nepotul şi a pus de-o nuntă de nota zece, unde nimeni nu a greşit nimic, de unde BBC-ul a transmis imagini la o treime de glob şi care imagini nu au (prea) putut să fie comentate în mod negativ (în afară de dezaprobarea firească a duşmanilor tradiţionali, republicanii, nu am aflat de semne negative, eu cel puţin).
În ceea ce priveşte papalitatea, mie mi s-a părut că această sanctificare a fost puţin forţată. Pentru că în afară de o măicuţă care cică a fost vindecată miraculos, nimic nu îl recomanda pe iubitul papă la sanctificare.
Pentru că doar iubirea supuşilor nu e de-ajuns la Vatican, acolo trebuie să îndeplineşti şi cutuma (în acest caz să fi înfăptuit cel puţin o minune).
Degeaba a fost el cel mai şi cel mai, degeaba şi în zilele noastre, la atâta vreme după ce s-a prăpădit, găseşti poze la Notre Dame cu Papa Ioan Paul al II-lea şi mai puţin cu actualul papă.
Degeaba omul ăla a fost un om sfânt prin marile mişcări pe care le-a făcut la nivel diplomatic (impecabil pentru un asemenea post dealtfel).
Băieţii ăia de la Vatican care sunt blocaţi în cutume seculare şi care nu ar fi făcut mişcarea de deschidere a celui acum sanctificat niciodată, nu au ştiut să facă nimic în direcţia creşterii atenţiei publicului către biserica pe care o păstoresc. Ei au ales calea cea mai simplă: au scos la mezat ceea ce s-a vândut cel mai bine în ultima vreme.
Astfel, au apelat (post-mortem) tot la Papa Ioan Paul al II-lea, lăsându-l tot pe el să îi salveze! Lumea s-a uitat la ei, şi-au întors ochii către Vatican milioane şi milioane de oameni, deci scopul a fost atins!
Aşadar ce cred eu despre cele două evenimente din acest weekend? Asta: au fost, în afară de ceea ce erau ele de fapt (o nuntă respectiv o sărbătoare creştină) nişte mişcări iscusite de marketing extrem, în care ambele branduri au (re)venit în opinia publică foarte puternic. În ambele s-a investit enorm (ca bani şi material uman), din ambele s-a profitat enorm (în primul rând la nivel de awareness). De asta aveau nevoie ca de aer şi monarhia şi papalitatea, asta au obţinut!
Poate voi fi numit mercantil, dar zilele ce vor urma cred că îmi vor adeveri spusele. Nu spun că nu au fost nuntă respectiv sărbătoare, spun că acestea au fost paravanul din faţa a ceea ce astfel de instituţii nu ar trebui să ducă lipsă şi totuşi duc: faimă şi bani. Poate de bani nu duc lipsă, dar la nivelul faimei, cei ce au fost plătiţi să susţină această faimă e clar că nu şi-au făcut mai deloc treaba…
Cineva de acord, se abţine cineva, cineva în dezacord? Adjudecat! 🙂