Am mers marti, 25 septembrie 2024, la invitația Vertical Entertainment, la avanpremiera pentru presă a filmului amintit în titlul acestei postări.
N-am scris imediat această recenzie pentru că în timpul și după vizionarea filmului m-au încercat o serie de sentimente contradictorii: de la cringeness până la veselie, de la sprâncene ridicate la hotote de râs. Cumva, intenționat sau nu, filmul asta m-a ținut atent o ora și ceva cât a durat tocmai pentru ca a reușit să mă facă sa fiu curios.
E un film ce se vrea funny și pe alocuri este. Problema lui este lipsa unui scenariu! Dacă în distribuție s-a făcut risipă de vedete (actori sau nu), de la Liviu Vârciu (care a fost și producătorul filmului) sau Mario Fresh sau Costel Cașcaval (mai lipsea Serghei Mizil, dar probabil era ocupat “să dea o gheară”), până la actori adevărați, cu ștate mai vechi sau mai noi, precum Sali Levent sau Diana Sar, din punct de vedere al scenariului, filmul a suferit mult. A fost parcă făcut după un brainstorming la șpriț și filmat pe ideea clară de a face ceva banuți.
Nu putem spune că așteptăm momente cutremurătoare de viață și de moarte dostoevskiene de la o comedie românească, totuși să traducă celebra manea care l-a făcut celebru pe celebrul Vârciu în latina, e prea mult și pentru o comedie.
De fapt acum, scriind, mi s-a aprins o idee: cred că am asistat marti seara la nașterea unui nou gen de comedie: comedia de (sau pe) caterincă. Pentru că ăsta e firul roșu al acestui film: caterinca neaoșă, geto-dacică, românească!
E de mers la filmul ăsta? E de mers cu gașca, o să vă distrați pe ici pe colo. Pentru că e un film care, deși pare făcut pe alocuri pe fugă (într-o secvență din planul temporal al Daciei anului 85 este o găină care ciugule dintr-o grămăjoară de mălai, mălai făcut din porumb, porumb ajuns în Europa prin anul…1493 prin bunăvoința domnului nostru Cristofor Columb, dar na, poate fi un element de caterincă și nu m-am prins eu), are elemente și momente chiar reușite și închegate.
Hai, v-am pupat!