Se continuă investițiile private în cinematografia românească și bine fac! Am văzut marți, 30 octombrie 2024, al treilea film al lui Mircea Bravo și, sincer, după ce le-am văzut și pe celelalte două, am toată stima pentru eforturile, pasiunea și mai ales progresul echipei ăsteia faine de la Cluj!
Filmul are o caracteristică principală, caracteristică urmărită în fapt și de realizatorii săi: transmiterea unei energii pozitive și a unui vibe vesel privitorului, vibe care să te urmeze și la ieșirea din sala de cinema.
Am înțeles că scenariul a fost scris special pentru Maria Popovici și respectiv Costel Bojog, ceea ce se vede. Regia este încă stângace din punct de vedere tehnic pe alocuri, dar merge.
Ce se remarcă, și, dacă îmi ascultați îndemnul și mergeți la film veți remarca și voi, este scriptul pentru rolul lui Costel. Efectiv este un recital pentru care m-am surprins râzând si eu si am surprins și sala făcând același lucru.
Filmul este dens, nu lenevește, are ritm, fir logic și substanță. Eforturile depuse de toată echipa se văd, iar chimia dintre cei trei (Mircea, Maria și Costel) este de neprețuit.
N-am să fac sinopsisul, am să spun doar că ideea e haioasă, că s-a filmat in 3 țări (Grecia, Bulgaria și România), că pentru un film românesc arată foarte bine, că se vede progresul și, mai ales că e bună concurența.
Multă lume îl aseamănă cu Tembuilding, nu e așa. Seamănă doar la nivelul de scop urmărit: entertaininment. Trateaza cu totul alte subiecte și singurul numitor comun este râsul grozav. E bine! Mergeți, merită!
Hai, v-am pupat!
