A început vineri seară cu “Noaptea albă a filmelor româneşti” de la Muzeul Ţăranului Român, a continuat sâmbată cu ziua unui amic şi mai apoi în Bucureştiul Vechi cu alţi amici, finalizându-se cu Flugtag-ul de duminică.
Noaptea albă a fost reuşită zic eu, nu numai prin filmele aflate în programul de proiecţie prin tot Bucureştiul, dar şi prin faptul că a reuşit să scoată din case atâta lume până la ore târzii (la 1 noaptea era o circulaţie ca ziua în zona centrului, atât ca trafic auto, cât şi ca trafic pietonal). Am umblat mult între ele, am mâncat ca studenţii între două filme sandwich-uri luate în fugă de pe Magheru, Ciupercutza a fost chinuită un pic de converşii care nu-s neapărat comozi pentru asemenea tururi de forţă, dar Filantropica a fost plăcuta alinare care ne-a făcut să încheiem seara veseli cu citate din film de genul: “Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană” sau “Ţară frumosă – mese puţine” 🙂
La Flugtag a fost nice, poate dacă nu ar fi fost deloc vânt ar fi fost şi mai bine, erau “în tribune” un număr impresionant de curioşi, şi chiar dacă prin bloguri am văzut unele reacţii negative, overall consider că a ieşit ok, evident mai puţin accidentul nefericit al fetei care a concurat prima şi care se aude că ar necesita operaţie pe coloană… sad 🙁 Pentru “cilău”, cum zic cei de la Guerilla, pun o poză din Blackberry (nu am mai multe care să se preteze):
Singura ciudăţenie, zic eu, la Zilele Bucureştiului a fost aceea că nu am simţit neapărat aerul acelor epoci pe care afişele şi anunţurile premergătoare lui le-au promis. Astfel, parcă târgurile de hand-made ce până acum erau weekend de weekend în zona Kisselef şi-au găsit găzduirea aici, micii şi grătarele de prin Piaţa Constituţiei ne aminteau de mitingurile lui Vanghelie ş.a.m.d…. Nu a părut că o idee nouă ar fi apărut în capul organizatorilor, de fapt nu a părut că au fost de fapt idei noi de gen deloc, şi mai mult ca sigur că daca nu era Flugtag-ul, ziua de duminică ar fi fost aproape compromisă (până la urmă câţi oameni să aducă şi Voltajul în oraş special să-i vadă?!).
Una peste alta, cum am mai zis, a fost ok, mai vrem motive din astea să ieşim în weekend prin oraş, nu că nu am ieşi, dar e fain un film într-o piaţă la lumina lunii sau un spectacol care îţi arată inventivitatea şi curajul puştimii de azi…
Imi plac filmele romanesti….pacat ca noaptea alba a filmului romanesc e numai in Bucuresti:(
Pai e o idee ce ar putea prinde si in Timisoara, sunteti o blogosfera puternica acolo si din cate stiu eu autoritatile locale sunt destul de deschise la nou, gresesc?
Salut, am citit de ieri dar nu am avut timp sa comentez, cu munca asta…..
Apropo de seara filmelor romanesti, au facut o “promovare” ca dc nu imi povesteai tu si ciupercutza habar nu aveam, ca a fost si seara cu astfel de filme, organizata tot cu ocazia zileleor Bucurestiului.
Pe mine nu m-a impresionat flugtag-ul,cam varza organizarea,poate nu se asteptau la atata omenire. Oricum nu am simtit ca au fost zilele Bucurestiului, noroc ca am iesit noi sambata seara si ne-am simtit bine, ca altfel chiar treceau neobservate aceste zile “ale Bucurestiului”.
Dar eu astept sa povestesti cand te vei intoarce de la Paris….