Închei mâine primul an din viaţa mea cea nouă. E o viaţă care a început greu şi care încet-încet îşi intră pe făgaş normal şi – ce e cel mai important – pozitiv!
Nu vreau ca postul ăsta să sune ca un review pentru anul ce a trecut, dar aş vrea totuşi să trec în el momentele importante ce mi l-au marcat, aşa că tot un review va fi, şi pare-se unul destul de lung la ce chef am de scris! 🙂
Hai, zic, s-o luăm inginereşte (vorba unui coleg de facultate), adică la liniuţă:
– anul a început aiurea, firma începuse să meargă prost de prin ultima jumătate a lui 2009, moralul era la limitele inferioare. Eram singur, debusolat şi destul de neiniţiat în deprinderile care ne fac să funcţionăm zi de zi. Pentru că abia scosesem capul în lume după un divorţ… Am avut noroc mare, am prieteni foarte buni şi dragi care mi-au fost şi îmi sunt alături, oameni cărora le datorez mare parte din pozitivismul meu de azi! Vă mulţumesc şi pe această cale, vă ştiţi voi care sunteţi! 🙂
– a urmat un moment, nu îl pot localiza exact în timp, în care am înţeles lucrul care m-a salvat cred eu: acţiunea creează reacţiune, aşa îl pot numi în mod generic. Şi am început să acţionez. Adică să fiu, să exist. Am reînceput să muncesc 12-16 ore pe zi, am reînceput să sper, am reînceput să visez, am reînceput să îndrăznesc. Firma s-a restabilit, clienţii vechi sau noi au regăsit sau aflat un partener serios şi de încredere. Am început să ies din ce în ce mai mult, cu oameni cunoscuţi demult sau redescoperiţi cu ajutorul Facebook-ului. A fost bine, a fost incitant, am avut parte de experienţe noi, de confirmări ale unor vorbe din bătrâni referitoare la cât de pestriţ poate fi sufletul omenesc…
– au venit lunile de primăvară şi odată cu ele am scris şi primele pagini din ce va să fie prima mea carte. Am reînceput să caut iubirea, să nu mi-o refuz, să mă reobişnuiesc cu femeile, cu felul lor de a fi şi cu capriciile lor mai mari sau mai mici. Sunt o fire care se îndrăgosteşte destul de repede, dar niciodată de două femei în acelaşi timp. Şi de fiecare dată am prostul obicei să cer ceea ce ofer. Nu s-a întâmplat însă să fiu îndrăgostit în acelaşi timp de două femei. Mi s-a întâmplat însă să văd că bat la uşi închise şi să plec mai departe după ce văd că trezesc toţi vecinii şi tot nu mi se deschide… Life’s a bitch! 🙂
– şi a venit vara! Când spuneţi vară la ce vă gândiţi? La mare şi la soare, aşa-i? Eu da! Şi anul ăsta, ca niciodată, am stat la soare cât pentru o viaţă: am făcut plajă la 3 mări (Marea Neagră, Marea Mediterană şi Marea Egee), în această ordine. Începuse vara şi fusesem deja în weekend-uri la noi la mare când s-a ivit ocazia să plec la Barcelona. A fost o chestie care s-a materializat în 2-3 săptămâni şi a fost straşnic (mai puţin faptul că am pierdut ultimele minute ale finalei CM de Fotbal pentru că trebuia să fiu la aeroport, altfel pierdeam avionul de întoarcere!). A urmat o perioadă frumoasă care a culminat cu plecarea în Grecia împreună cu Ciupercutza, perioadă care mai continuă şi în zilele noastre. Am stat în Grecia 10 zile şi mi-a priit de minune! Nu voi uita prea curând cum stăteam cu orele în apa aia ireal de albastră şi limpede!
– după vară, normal, toamna! Şi dacă e toamnă e ziua mea, pe 6 octombrie! Pe care de când mă ştiu visez s-o petrec la Paris. Ceea ce am reuşit, anul ăsta a doua oară. Parisul e minunat, nu vă mai spun asta iar, v-am spus-o aici şi aici doar! Lucrurile au început să se închege din ce în ce mai bine şi în plan material, şi asta chiar e un alt motiv de bucurie!
Stau acum şi savurez iarna care a venit cu ceva zăpadă, cu ceva ger şi mă uit în urmă. Realizez că mi-au ieşit o mulţime de lucruri în acest an, îmi place asta, iar în anul ce vine îmi urez ce vă urez şi vouă: hai să avem un 2011 mai bun, vreţi?
La Mulţi Ani nouă, tuturor!