Pink Martini, o trupă care mi-a mers la suflet

Am mers la Pink Martini după ce Ciupercutza, care îi ştia, cumpărase biletele de prin februarie. De atunci am tot zis că până la data concertului le voi asculta melodiile, dar n-am apucat, din lipsă de timp.

Ea-mi spunea că nu aveam cum să nu fi auzit nicio melodie de-a lor, eram convins, însă chiar dacă aş fi auzit nu conştientizasem ca ascult Pink Martini.

Şi iată că s-a făcut sâmbătă, 26 mai, data înscrisă pe bilete şi, îmbrăcaţi gigea ne-am înfiinţat la Sala Palatului. În foaier mustea de vedetele zilei, de la Capatos cu soţia până la Robert Turcescu şi Oana Sârbu sau “marele actor” Gabriel Fătu, erau prezenţi toţi în păr, de parcă se făcuse şedinţă cu media românească şi se împărţiseră invitaţii obligatorii!

De la primele acorduri ale trupei de pe scenă mi-am dat seama nu numai că îi mai ascultasem, dar aveam melodii pe care în repetate rânduri le fredonasem de-a dreptul.

Setlistul a fost după cum urmează:

1. Amado mio

2. Quizas, quizas, quizas

3. Anna

4. Je ne veux pas travailler

5. Donde estas Yolanda?

6. Du soleil plein des yeux

7. Mayonaka no bossa nova

8. Flying squirrel (cântată integral instrumental)

9. Până când nu te iubeam (o interpretare surprinzator de bună a melodiei Mariei Tănase)

10. Una notte a Napoli

11. Ohayoo ohio (cântată integral instrumental)

12. U plavu zoru (cântată în ruseşte pare-mi-se!)

13. Let’s never stop falling in love

14. Tuca tuca

15. Hang on little tomato!

16. Uskudar (asta mi s-a părut a fi cântată în sârbeşte);

17. O melodie rusească al cărui titlu l-am găsit pe net (когда проходит молодость)

18. Malaquena

19. Brasil (ca bis)

Solista, Storm Large, are în repertoriu melodii în 14 (paisprezece) limbi diferite, are o voce clară şi care trece surprinzător de uşor de la o tonalitate gravă la una înaltă.

Experienţa a fost unică, încercarea de a exprima emoţiile prin care te trece vocea solistei sau întreaga orchestră sunt atât de variate la nivel emoţional, încât nu pot încheia decât cu un sfat: dacă auziţi de vreun concert de-al lor accesibil vouă pe viitor, nu ezitaţi să mergeţi, face toţi banii!

Vă las cu una din melodiile care mie, ca filo-italian, mi-au mers la casa sufletului: Una notte a Napoli:

Hai, v-am pupat! 😉

3 thoughts on “Pink Martini, o trupă care mi-a mers la suflet

  1. n-are mare importanta, dar ai uitat de “Je ne veux pas travailler” 🙂 si nici n-ai scris ca m-ai vazut si pe mine :)))
    felicitari !!

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.