Examenul auto – cum să pici traseul

Au trecut 3-4 zile şi abia azi am tragere de inimă să scriu despre traseu.

După ce am luat sala, am sunat instructorul să-i comunic şi să planificăm restul de ore rămase (mai erau vreo 3-4). Astfel, într-o săptămână cât era până la examen am făcut 3 lecţii şi cu cea din ziua examenului 4. În afară de una toate au fost la o oră foarte matinală – 6 – pentru a prinde oraşul liber şi a circula mai mult.

Aşa că am condus sâmbătă şi duminică de la 6 la 8:30, urmând ca în ziua examenului să ne vedem tot de la 6 pentru a mai apuca să revizuim traseul înainte de ora 8, ora la care trebuia să ne vedem cu poliţiştii pentru a afla ora la care intrăm la examen eu şi cei aproape 100 de cursanţi strânşi în gura parcului Carol (zona 11 Iunie).

Totul părea că merge ca uns, părea că e ceva oboseală acumulată, mai era şi ceva emoţie (un pic mai multă), aşa că la 8 am mers să ne auzim numele.

Din toţi poliţiştii examinatori era o singură doamnă poliţist. Evident că mi-a picat mie. Totul a mers bine, instructorul meu a reuşit să dau primul. După micile formalităţi (scaun, oglinzi, centură), plec pe traseu.

Simt că e ok, începe însă să mă acapareze emioţiile. Traseul a decurs binişor, am avut nişte opriri de motor, însă nu ele au fost cauza titlului articolului.

Făcusem cam tot: parcarea cu spatele, treceri de pe o bandă pe alta, intrări şi ieşiri de pe străduţe, toate mulţumitor. Înainte însă de final, ne îndreptam către intersecţia ce are semafor intermitent de la Trafic greu, sensul de mers către 13 Septembrie dinspre Filaret, mai jos este o fotografie a ei de pe Google Earth:

Înainte de intersecţie o aud pe doamna poliţist: “la următoarea intersecţie vă rog să mergeţi înainte!”. Eu făcusem intersecţia aia de zeci de ori, chiar în dimineaţa aia de vreo două ori cred. Faza e că de fiecare dată mergeam la dreapta (e ciudat acolo, ai drum cu prioritate la dreapta, ai linie de tramvai şi tot exersasem asta în acel loc).

Când aud eu că trebuie să merg înainte mă încadrez cu semnal frumos pe banda a doua, intru în intersecţie şi la jumătatea intersecţiei, în urma unei frâne bruşe a poliţistei noastre, aud cuvintele ce nu mi se vor şterge NICIODATĂ din minte: “dar capul nu ni-l întoarcem şi noi către dreapta să dăm prioritate?! Avem prioritate de dreapta domnule cursant, ce facem, nu vedeţi că şi-aşa am oprit prea în faţă de era să dea ăsta peste noi?!

În acel moment am ştiut că am picat examenul!

Aşadar cum pici traseul? Nu eşti atent, ai emoţii anormal de mari (sunt cel mai mare duşman, în fond cel mai rău lucru ce ţi se poate întâmpla e să pici un afurisit de examen!) şi greşeşti exact unde nu trebuie! Aveţi mare atenţie, cei care veţi da traseul: prioritatea de dreapta şi neoprirea roţilor la indicatorul STOP sunt principalele motive pentru care se pică!

De luni încep iar să mă antrenez cu chestionarele, în două săptămâni dau iar sala şi apoi iar traseul. Din superstiţie nu voi mai spune nimic aici despre acestea până în momentul în care voi avea carnetul în buzunar, pentru că până nu-l iau, nu mă las!

Hai, v-am pupat! 😉

13 thoughts on “Examenul auto – cum să pici traseul

  1. hehe , eu am dat astazi traseul dar ca printr-o minune ma dus tocmai in berceni 🙂 am luat totusi traseu , in schimb 16 puncte de penalizare 😛 astept saptamana viitoare sa imi iau si cartonasu roz si sa ne vedem in trafic 😀

  2. Buna! Eu as avea nevoie de un instructor bun , instructorul pe care l-am avut pana acum imi spunea mereu ca stiu sa conduc bine ,ca nu am cum sa nu iau traseul si nu stiu cum se face ca de 2 ori am dat traseul si de 2 ori l-am picat. astept raspuns! multumesc

  3. Emotiile, degeaba spui sa le lasam balta, mai ales cand e de dat examenul pentru prima data. Nu scapi cu una, cu doua de ele, nici la a doua oara, uneori nici la a treia oara; si asta mai ales daca esti constient ca trebuie sa tratezi gunoiul asta de proba cu seriozitate

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.