Desi nu am varsta, am avut ocazia sa fiu prezent duminica la un bal al bobocilor. Sunt multe de spus, concluzia principala este ca nu prea aveam ce cauta acolo, noroc ca am filmat ceva si am pus totul intr-un filmulet mic, de 2 minute.
Copiii astia sunt clar diferiti de ce eram noi. Si nu pentru ca se imbraca altfel sau au la dispozitie nu-stiu-ce gadgeturi. Pur si simplu imi par mai dezinvolti, mai maturi. Evident, la nivelul clasei a noua, baietii sunt departe de fete ca dezvoltare pe toate planurile, insa tot sunt la ani lumina de ce eram noi. Si asta nu e rau.
Distractiv este ca, indiferent de generatii, poti identifica cu usurinta tipologiile clasice, aceleasi dintotdeauna: fata populara/baiatul popular, fata mai modesta, dar ambitioasa, fata mai frumoasa insotita aproape fara exceptie de fata mai uratica, ce o idolatrizeaza si o imita in tot ce face, etc..
Am vazut, stand acolo ca un batran sfatos, atatia copiii frumosi incat la un moment dat m-am gandit ca poate mai avem o sansa noi, ca popor. Dupa care am realizat ca toti sau aproape toti vor pleca la studii pe afara si dintre ei se vor mai intoarce 10% sa profeseze aici. Sau poate ma insel eu, macar sa ma insel!
Am vazut ca stiu sa se distreze copiii astia, am aflat ca la Spiru se intampla anual cel mai tare bal al bobocilor si, dupa multimea de oameni din clubul One din Regie se pare ca asa e! Am vazut o chestie pe care noi in vremea comunistilor n-am prea avut-o, anume acea mandrie ca faci parte dintr-un anumit liceu, mandrie reinviata parca din Cismigiu&Comp. al lui Grigore Bajenaru, carte pe care am savurat-o in vremea lecturilor cu si despre liceu.
A fost frumos duminica la Balul Bobocilor de la Colegiul National Spiru Haret, va las mai jos sa va convingeti:
Hai, v-am pupat! 🙂