Ana are mere…

Ana are două mere…

Ioana o roagă să-i dea şi ei jumătate de măr, i-e foame şi nu reuşeşte cu ce are să-şi cumpere nici măcar un măr întreg…

Ana îi dă o jumătate, Ioana promite că nu va uita gestul ei mărinimos şi i-l va întoarce înzecit.

Ana îşi svurează mărul întreg, e gustos, dulce-acrişor, îl termină. Rămâne cu restul de jumătate care începe să se strice şi în curând nu mai e bun decât de aruncat.

Ioana uită, odată cu timpul ce trece, că Ana i-a cedat cândva jumătate de măr (de fapt poate nu uită, dar în sinea ei crede că Ana era datoare, în faţa prieteniei lor, să o ajute).

După o vreme, Ana ar avea nevoie de cel puţin jumătate de măr pentru o salată de fructe pe care vrea să o prepare. Îi cere Ioanei. Ioana ezită, spune că nu are, ce mai, nu i-l dă.

Ana nu mai face salata de fructe (n-are farmec fără măr), încearcă să uite de prietena sa şi de prietenia lor şi îşi repetă mereu de atunci: de ce am fost proastă şi-am ajutat-o?!

Ea nu ştie că n-a fost proastă, că gestul ei e normal şi că problema e la Ioana.

Trist e că Ioana nu înţelege nici ea asta…

Sursa foto.

2 thoughts on “Ana are mere…

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.