Ai vite, ai belele…

…așa obișnuia să spună biata bunică-mea cu referire la responsabilități ce se abat asupra omului odată cu achiziționarea vreunui lucru important pentru viața sa.

Așa și noi: de când îl avem pe Mitică, deși el săracu nu dă semne, noi (mai exact eu) încercăm să fabricăm nevoi. Astfel după o vizită la mecanic pe care stăruiam să-l conving că-mi bate planetara stângă (omul n-a sesizat nimic), acum întreb în dreapta și-n stânga ba de cele mai bune ștergătoare, ba de un bluetooth care să fie și ieftin și care să suporte și două terminale, ba de prețuri aproximative de consolă centrală cu GPS încorporat, ba de cotieră.

Puse cap la cap cele de mai sus se duc undeva peste 1.000 de euro, n-are rost să mi le iau mâine, da’ eu tot mă gândesc la ele.

Vineri, pe 24 ianuarie am un an de când am permis și nu-mi vine să cred cât de ușor mi se pare acum condusul, la asta contribuind pe rând prietenii care au avut încredere să-mi cedeze volanul mașinii lor sau ieșirile aproape zilnice prin București cu Mitică, o comoară la casa omului. De când e membru cu drepturi depline al familiei avem mult mai multă libertate de mișcare (cu care încă nu știm ce să facem, dar învățăm). Putem pleca unde ne taie capul oricând, singurul stress fiind locul de parcare (sunt trei posibilitati, din toate cel putin una devine locul unde îl lăsăm).

Abia aștept vara și vremea bună, avem liste cu locuri din țară pe care trebuie să le descoperim, avem în față un an care a început bine și care se anunță bogat în voie bună.

Voi? Ok toată lumea?

Hai, v-am pupat! 🙂

3 thoughts on “Ai vite, ai belele…

    1. Cred ca ai dreptate. De aceea declar pe aceasta cale ca nu numai ca nu am belele cu Mitica, dar ca tot ceea ce a adus el in viata noastra prin simpla-i prezenta sunt lucruri bune si frumoase! 🙂

Leave a Reply

Proudly powered by WordPress | Theme: Rits Blog by Crimson Themes.