…despre BAC-ul 2012 şi despre ultimele două săptămâni de pe scena politică dâmboviţeană, trebuie şi gata!
Să începem cu BAC-ul.
A fost dezastru, aşa zice lumea! Şi ce dacă?! Sunt două păreri pe care aş vrea să le evidenţiez: una ar fi că dacă nu ştii să scrii de 5 despre Eminescu după 12 ani de şcoală, nici nu meriţi să îl iei, a doua ar fi de fapt o nedumerire: de ce ar fi trebuit să avem promovabilitate 100%?!
O societate capitalistă e formată din toate straturile intelectuale. De ce noi vrem cu tot dinadinsul ca toţi, de la omul care munceşte pământul până la profesorul universitar să aibă BAC-ul?! Nu putem să realizăm că fiecare trebuie să stea la locul lui şi că un Guţă Junior sau o Marguerita n-au nevoie de BAC?! Pentru ce trebuie să rămânem cu mentalitatea comunistă din care nu ne revenim de loc nici după 20 de ani?!
De fapt problema este ce vrei sau unde vrei sa te situezi în societate. Pentru că în momentul în care puterea este de partea celor mediocrii, sau în momentul în care avem analfabeţi drept modele cu care întreaga media ne bombardează, e greu, mai ales pentru copii aştia. Părerea mea e că soluţia ar fi ca fiecare ar trebui să încerce să fie cât mai bun în ceea ce face, indiferent de locul în care se află.
Şi acum că am vorbit de mentalitatea comunistă, să spun două vorbe şi despre politichie. Frate, nu se poate! Eu de felul meu sunt foarte reţinut în a mă exprima politic. Nu sunt genul care să îşi exprime preferinţele politice foarte la vedere.
De aceea, indiferent dacă am fost sau nu de acord cu matrapazlâcurile lui Băsescu, indiferent dacă am considerat sau nu că Nuţi nu este decât o altă persoană de o moralitate îndoielnică, sau indiferent dacă agreez sau nu ideea de partid-stat care se pare că ne este pregătită de USL, eu am fost agasat aprig de ceea ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni în ţara asta.
Pentru că indiferent de partea cui se înclină balanţa, eu aş fi preferat să aleg atunci când trebuie, nu să fiu târât la urne la două luni, nu să nu îmi pot face o imagine clară a meritelor şi greşelilor celor pe care urmează să îi aleg.
Pentru că, după umila mea părere, deşi greşelile s-au ţinut lanţ în era Băsescu, deşi japca a fost politică de stat, se pare că parcă trecem prin criza economică mai puţin şifonaţi decât ţări precum Grecia sau Spania.
Pe de altă parte, cel mai mult mă enervează că trebuie să spun cu amărăciune mereu şi mereu versul celor de la Paraziţii: “furau cu mai mult bun simţ cei dinaintea ta” în momentul în care vorbesc despre sau cu cei de la putere, oricare sunt ei.
Pentru că se pare că în România, cei ce vin la putere, dacă au sau nu doctorate în meseriile lor sau nu, apoi au doctorate cu siguranţă în metodica furtului multilateral dezvoltat. Când spui cu năduf că nu se poate, că cineva nu va mai avea cum să inventeze metode de furt mai elaborate şi mai ingenioase, constaţi după alegeri că te-ai înşelat amarnic, pentru că noii înscăunaţi patentează altele.
Şi noi stăm şi ne uităm ca proştii la jocurile lor, ajungem să ne certăm cu prietenii sau să primim acuze de apartenenţă politică, în timp ce pentru ei contează eternul scop. Nu ştiu când sau cum s-o termina, nu ştiu când vom ajunge să trăim şi noi mai bine şi mai normal, ştiu doar că mi-e silă şi mi-a ajuns.
Hai, v-am pupat! 😉
Total de acord cu tine, Dorine. Divergenta de opinii (atat pe plan politic, cat si pe plan educational) mi-a stricat bunatate de zi la St Tropez. Pana la urma am cedat eu, dar pe cuvantul meu ca tot ce se intampla e o prostie.