Acum un an şi aproape o lună începeam una dintre aventurile vieţii mele: bloggingul. Ieri am făcut un pas la care nu m-aş fi gândit acum un an la 1 iulie şi de care sunt foarte mândru: am domeniul meu…!
Am scris într-un an despre câte-n lună şi-n stele, am fost supărat sau vesel, trist sau fericit. Şi toate astea doar într-un an! Şi doar după un an am considerat că trebuie să trec la faza asta superioară a domeniului propriu. Sper că nu m-am grăbit, sper că n-am făcut-o prea repede sau degeaba.
Gata! Ăsta a fost un preambul la ceea ce voi scrie de azi încolo aici, adică la lucrurile ce mi se-ntâmplă aproape zilnic. Drept pentru care, cu întârzierea pricinuită de mutarea despre care am spus mai sus, continui cu întâmplările din ultima vreme.
Aşadar:
Sâmbătă am avut mare party – mare cu ocazia împlinirii a 5 ani de raluk.ro. Am mers la Lunguleţu, acolo am avut rezervată o după-amiază şi-o seară de distracţie şi socializare cu echipa din partea Ralucăi Georgescu. Mulţumim Raluca!
Înainte să plec acolo am fost în Obor (apropos, v-am zis ce piaţă faină e în Obor în weekenduri?) de unde am cumpărat primul pepene de pe anul ăsta. Am ţinut să aduc aminte de asta pentru că aşa pepene delicios (dulce-dulce, cu puţini sâmburi), n-am mai mâncat cred de pe vremea copilăriei, când biata bunică-mea ne cumpăra minunăţii de pepeni din Piaţa Ceair din Piteşti!
Ieri am mers să-mi iau aparatul foto de la reparat. Da, ştiu, e prea nou să se strice, dar nici chiar pe mine nu mă ocolesc mereu mici ghinioane! 🙂 Aici am o recomandare pentru toată lumea: nu vă cumpăraţi aparate foto sau alte chestii de gen decât de la cei ce emit certificat de garanţie care poartă antetul importatorului! Eu nu aveam aşa ceva pe certificatul emis de magazinul online de unde a fost achiziţionat, deci mi s-a refuzat garanţia (probabil că idioţii l-au adus pe barca de salvare, fiind fiabile se strică greu sau deloc, iar pentru cele ce se strică îşi asumă costurile). Faza e că eu n-am acceptat să îmi fie reparat de nişte băieţi ce nu îmi puteau oferi nici o siguranţă că se pricep, aşa că pentru a fi sigur că în el intră numai cunoscători, l-am avut în service autorizat Fuji.
Iată ce poze-minune face acum:
Hai, v-am pupat, pe mâine! 🙂