Mici observaţii de weekend

În weekend-ul ce tocmai s-a încheiat am fugit de căldură pe malul bulgăresc al Dunării cu o pereche de prieteni noi şi buni. Şi bine-a fost!

Observând ţara de la sud nu poţi să nu remarci multe puncte la care ne sunt superiori, dar şi multe puncte comune de mentalitate învechită, ca să nu zic comunistă. Astfel, dacă într-un oraş ca Ruse poţi găsi terase de calitate occidentală unde eşti servit în primul rând cu multe zâmbete, în echivalentul său de la nord, Giurgiu, în weekend era o linişte solemnă, de cimitir şi nici urmă de aerul patriarhal ce ţi-l inspiră Ruse.

Comparând cele două oraşe poţi să ai pretenţia să spui că obţii şi detalii comune la nivelul celor două ţări. Astfel, dacă în România nu vei putea să plăteşti în euro, lei sau leva aşa cum poţi la Ruse, vei găsi în ambele oraşe servicii de genul farmaciilor care îţi vor lăsa acelaşi gust amar, semn că la acest nivel opţiunea învăţării unei limbi străine nu e decât ceva teoretic. În Ruse, ca şi în Giurgiu, deci în România ca şi în Bulgaria, farmaciile sunt populate în spatele tejghelelor cu oameni pentru care cunoaşterea medicamentelor comercializate este punctul maxim la care farmaciştii consideră că trebuie să ajungă.

La nivel de preţuri nu mai vorbim. Pentru noi, ca oameni de clasă medie, un weekend in Bulgaria este mai mult decât accesibil şi recomandabil pentru simplul motiv că vei avea parte, în afara preţurilor foarte convenabile, de servicii superioare celor de pe la noi, de surprize plăcute practic la toate capitolele. Nu am ajuns până acum pe litoralul bulgăresc şi asta exclusiv din cauza faptului că este populat de ruşi şi români de joasă speţă care îţi pot strica lejer un concediu…

Revenind, te întrebi fără să vrei, cum am reuşit să ajungem iar în coada Europei, dar criza politică perpetuă de la noi îţi dă răspunsul şi te face să îţi reproşezi că îţi pui întrebări d-astea retorice…

Suntem deci iar la coada Europei, aproape la toate capitolele, iar la cele la care încă nu suntem, luptăm zilnic să ajungem!

Asta e ţara, păcat că oamenii de valoare nu au un cuvânt de spus, iar cei care au cu adevărat unul sunt dintre cei orbiţi de putere şi bani…

Hai, v-am pupat! 😉