Sunt un mare fan al emisiunii de la PRO, când am auzit că se va difuza o ediţie românească Masterchef m-am grăbit să vizionez primul sezon al Masterchef US. Eram curios să văd dacă “ai noştri” vor fi în stare să pună în scenă asemenea spectacol.
Aşa cum am afirmat şi în cazul altor megaproducţii, o spun şi în acest caz: în România numai PRO-ul putea să respecte formatul 1:1 şi să iasă totul perfect!
Multă lume cred că a fost luată puţin prin surprindere de oamenii ăia care găteau, în ţara cefei cu cartofi prăjiţi sau a şaormei cu de toate, mâncare cu pretenţia de a fi servită în orice restaurant cu ştaif din lume.
Am văzut ingrediente cu nume de nepronunţat, am văzut oameni de nici treizeci de ani care gătesc de la cinci ani, dar ceva tot nu m-a convins la emisiunea în varianta românească: nu trebuie nici un moment să uităm că România este la doar douăzeci de ani de apogeul foamei de pe aceste meleaguri şi că nici în cei zece ani ce au urmat revoluţiei din ’89 nu putem spune (cum nu prea putem spune nici azi) că avem o cultură culinară.
Pentru că şi aici, ca şi în cazul emisiunii Vocea României, nu ne putemn desprinde de nenorocirile pe care le-a lăsat în cultura noastră naţională ciuma comunistă. Şi vorbesc de cultura gastronomică. Noi suntem încă un popor care în mare parte prin mâncare înţelege cantitate, nu calitate şi de aici a apărut şi concurentul cu o farfurie plină de piure de cartofi cu ficăţei.
Să nu fiu înţeles greşit, emisiunea e binevenită pentru valenţele ei educative, dar nu putem să ne aşteptăm să aibă recordurile de audienţă reuşite de celelalte emisiuni-format pentru simplul motiv că, după părerea mea, mai mult de 50% dintre telespectatori nu ştiu ce e aia rucola spre exemplu.
Avem oameni care pot fi numiţi deschizători de drumuri în acest domeniu, şi aici mă refer la prietenul Copolovici şi la Adi Hădean, însă de acolo până la a avea un public ce va înţelege în întregime rolul benefic al acestei emisiuni, mai avem.
Aseară, din curiozitate, am început să mă uit la primul sezon din Junior Masterchef Australia. Oameni buni, am văzut copii între 8(!) şi 12 ani care au gătit mai bine ca seniorii de la americani!!!
Noi nu numai că nu ştim să facem ce fac ei (o fetiţă a gătit iepure de câmp cu mămăligă şi tocăniţă de ciuperci în 45 de minute!), dar de multe ori nu am auzit de felurile acelea de mâncare, d-apăi să ştim ce ingrediente se folosesc pentru a se ajunge la platoul final!
Concluzie? Mai e mult până departe, emisiunea e binevenită, juriul, deşi foarte sever (mai sever decât la americani chiar!) va avea o misiune grea şi sperăm că totul va decurge în bună regulă şi că nu vom avea vreun Ianău care nu găteşte el minunat, dar ar merita premiul pentru că găteşte pentru el şi cei zece fraţi ai lui părăsiţi de părinţii care au plecat la muncă în Italia…
Hai, v-am pupat!
mai lipseste cultura culinara si le-ai avea pe toate 🙂
Ce sa-i facem, ne luptam si noi cu morile de vant! Tu nu te lupti? 😛
Cand sotul meu, francez fiind, a vazut pe grila TV “Masterchef Romania” a inceput sa faca misto de mine si sa imi spuna: Auzi, dar ce derivate din ciorbita puteti voi prezenta? Sau prezentati sarmalute sub diferite aspecte? L-am facut francez ingamfat si acum urmeaza sa ii arat si lui ca si romanii stiu sa gateasca desi nu au o cultura gastronomica atat de vasta. :))
Mai sa stii ca si mie mi-era frica sa nu se transforme in pomana de Camin Cultural, dar a iesit bine, asa ca arata-i ca sa te “razbuni”! 🙂
cam asa e, am prins si eu duminica emisiunea, si m-am mirat de multe oferte de genul cartofi+carne bine ca nu vine unul cu mici si bere frate, ca doar la noi orice se poate :))