Voi v-aţi gândit vreodată să emigraţi? Eu da, da’ nu mi-a venit la socoteală.
Adică am ajuns la concluzia că mai bine m-aş duce oaspete într-o ţară decât să merg acolo şi să fiu un emigrant toată viaţa mea.
Pentru că oricât de bine te-ai integra într-un loc, societatea din jurul tău are grijă să-ţi amintească în orice moment al vieţii care ţi-a mai rămas că eşti un om de pripas.
Am avut ocazia să rămân în 1998 în Germania. Aveam şi job, dar aveam o mică-mare problemă: nu ştiam o boabă germană şi mai mult decât atât, nu-mi place limba deloc. Jobul era în vânzări, iar cunoaşterea la perfecţiune a limbii respective mi se pare o componentă esenţială a unui astfel de job. Aşa că m-am întors acasă. Şi nu-mi pare rău. Mi-am făcut mai târziu o firmă cu care nu mi-e ruşine şi am ajuns să văd cu ajutorul ei ţări la care alţii doar visează după ce au emigrat cine-ştie-unde.
Acum spuneţi şi voi, dacă plecam în Franţa ajungeam să savurez Parisul cum l-am savurat? Nu cred! Ar fi fost pentru mine un oraş poate anost, plin de lucruri rele, unde mă chinui să muncesc pe te miri ce, pentru a-mi plăti chiria exorbitantă.
Sau Amsterdamul ar fi fost pentru mine o asemenea descoperire încântătoare dacă aş fi locuit acolo (s-ar putea, dacă mă gândesc mai bine, să-mi fi plăcut totuşi să stau în Amsterdam, prietenii ştiu de ce… 🙂 )?
Alegeţi orice oraş la care visaţi, veţi vedea că e mult mai strălucitor dacă e privit cu ochii turistului care îl vizitează decât cu ochii oamenilor care îl populează…
Îmi veţi da poate exemple de oameni care odată ajunşi undeva în străinătate s-au integrat nemaipomenit şi pot fi numiţi realizaţi. Dar ca şi voi, eu vă pot da exemple de oameni care spală vase de 20 de ani pe mai nimic şi care nu se mai întorc de ruşine să nu spună lumea de pe scara blocului că şi-au ratat viaţa…
Exemple sunt pro şi contra, evident, nici în ţară nu e o minune de viaţă, nu scriu postul ăsta ca un patriot frenetic, dar rămân la părerea că nicăieri nu e mai bine ca acasă…
Voi ce credeţi?
Ai dreptate, Dorine, foarte mare dreptate.
Dar privește situația din punctul de vedere al omului care a plecat și care vine după o perioadă în țara de baștină și se așteaptă să vadă lucrurile mai bine, ca afară. Dar… stupoare… individul nu se mai poate identifica cu nimic, dar cu nimic.
Pentru că acasă nu mai este acasă. Pentru că oamenii nu mai sunt aceiași pe care îi cunoșteai, pentru că văd totul în negru, pentru că se plâng, pentru că locurile dragi s-au transformat în clădiri de birouri,rar în parcuri pentru copii.
Când vin acasă mă aștept să aud o românească pură, de la mama ei. Ce naivitate pe capul meu! Chiar și limba română a ajuns un amestec de țigănisme, anglicisme și jargouri de cartier. Hai, spune că nu am dreptate.
Nu am cum sa spun ca nu ai dreptate Dana! Dar eu cred in acelasi timp ca gresesti atunci cand spui ca te astepti sa gasesti in tara o schimbare apropiata de ce e afara si departata de ce era cand ai plecat.
Stadiul la care sunt cei de afara este rezultatul unor dezvoltari si progrese si investitii neintrerupte de 50 de ani de comunism ca la noi. Si aici (in oameni si mentalitatea lor) este locul in care comunistii cu facut cel mai mult rau tarii asteia. Noi intre razboaie stabileam pretul graului in lume prin bursa de la Braila! Ia gandeste-te unde am fi fost acum daca am fi urmat acel trend…
Nu ai cum sa te astepti la o romaneasca pura in tara. Nici inainte nu exista, iar daca imi permiti, nici pe strazile Londrei nu gasesti engleza de Oxford…
Oamenii vad totul in negru si pentru ca stress-ul e mai mare, grijile mai multe. Practic abia acum se pare ca incepe sa se contureze adevarata societate capitalista la noi. Pentru ca pana acum, cu banii facuti rost aiurea, din credite cu buletinul, nu poti spune ca societatea de consum ce se conturase era reala. Acum este mult mai reala si e normal ca cei care au fost destul de idioti incat sa creada ca smecheria va tine la infinit si au rate de 1500-2000 de euro pe luna pentru toata viata, vad totul in negru…
E mult de vorbit pe subiectele astea. Ce e cel mai important este ca tu esti unul din oamenii de calitate care au reusit plecand, lucru pentru care te felicit si te apreciez din toata inima! 🙂
Mi-ai ridicat mingea la fileu si nu pot sa nu “o joc” cum se spune. Sunt absolut de acord cu tine referitor la argumentele pro si contra imigrarii. Eu cred, foarte pe scurt, ca atata timp cat la sfarsitul zilei tragi linie si iti place ce este deasupra (la rubrica realizari), nu conteaza ca esti in Romania, America sau Uganda. Important este sa fi multumit de ceea ce se intampla cu tine si cu viata ta de zi cu zi. Personal am un singur regret: am asteptat prea mult, trebuia sa plec de prin ’98-’99. Atat.
Da..chiar daca iti este bine ai mereu nostalgia tarii tale.Imi este bine,dar la batranete tot acasa ma intorc.Nicaieri nu e mai bine ca acasa.