Doi lei

Miercuri a fost o zi de tăiat venele pe lung.

Nu am avut treabă în oraş, la firmă am gătat treaba repejor, aşa că a fost mai de relax în mare.

Faza e că mie zilele în care e relax îmi displac. Vreau acţiune, vreau să mă ştiu ocupat, altfel sunt mofluz 😛

Nici faptul că m-am apucat de Prison Break nu m-a ajutat. De fapt m-am apucat de duminică, am ajuns pe la episodul 7 din sezonul al doilea, dar încep să dau semne de preaplin.

Am zis că dacă vine seara şi mă întâlnesc cu Ciupercutza, pe unde ne-om întâlni, mă va ajuta. Şi m-a ajutat.

Am vrut de fapt să ies la patinoar, întâi în Cişmigiu (dar am înţeles că s-a închis) şi pe urmă ne fixasem pe Floreasca. Dar cum eu nu ieşisem din casă până seara la 5, nu aveam de unde să ştiu câte grade sub minus mă aşteaptă când ies pe uşa blocului. Noroc cu ea şi cu soră-mea care mi-au specificat acest mic amănunt. Mi-a trecut şi de patinoar.

Aşa că ne-am văzut la Universitate în ideea să merem să mâncăm undeva în Oraşul Vechi. Aşa am făcut, am mâncat la Arcade, a fost ok, ne-am simţit bine şi am plecat agale şi sătui pe jos până la Universitate la troleu. Ciupercutza a sugerat să mergem la staţia de vis-a-vis de TNB, ca sa nu ne mai întoarcem din drum. Şi bine a făcut!

Am intrat în pasaj şi la câţiva paşi de ieşire am găsit pe jos două hârtii de-un leu.

E mic şi devalorizat leul de ceva vreme, dar mie mi-a făcut ziua norocul respectiv. M-am remontat pe loc, parcă mi-a făcut cineva o perfuzie cu optimism!

Am ajuns acasă alt om!

Ce bine e când cineva îţi aminteşte că eşti o balanţă norocoasă! 🙂