Doamna Maria este doamna care îmi face curat săptămânal.
Nu ştiu ce m-aş face fără ea, nu numai pentru ca e ca o gură de aer proaspăt săptămânal cu care m-am obişnuit, dar şi pentru că în stilul ei propriu, doamna Maria nu pune lucrurile de fiecare dată acolo unde le-a găsit, deşi dacă o sun şi o întreb, de fiecare dată mă salvează.
Şi-uite-aşa, tanti Maria e un om de bază în viaţa mea. Dacă nu-mi mai găsesc telefonul sun la Maria, dacă nu ştiu unde am pus ţigările tanti Maria îmi spune unde sunt “cuiele”, că aşa le numeşte ea.
E un om simplu şi de încredere, a avut mii de euro pe mână şi nu s-a atins de-un cent. E genul de om care munceşte şi care e mândră că e apreciată pentru munca ei.
Nu se bagă în viaţa ta (a aflat de la mine după vreo şase luni c-am divorţat!), nu duce vorba, ce să zic, nu-i fac reclamă, că nu vreau s-o dau, pentru că dacă n-aş mai aştepta-o marţea pe Maria, viaţa mea n-ar mai avea rost! 🙂
Şi faptul că Maria e deosebită în felul ei mă face iar să exclam: “nu se mai fac dom’le aşa oameni azi!”.
Si eu am o tanti care are grija de mama mea (asa afla si Ciupercutza care era solutia problemelor mele ca n-am mai sunat-o sa-i povestesc ;)) ) si care ma salveaza zilnic de de toate. 🙂 sa-ti traiasca Dna Maria. 🙂
Si eu am o “doamna Maria” si da, mai exista asa oameni. Nu stiu cati s-or mai inventa de acum incolo.
fac pariu ca “micutilor oameni” pe care ii vei face le vei da mai mult credit 🙂 si nu vei mai exclama diverse :)tzuc
@Aniela draga mea, cand am spus ca nu se mai fac asa oameni azi n-am spus-o la emotie… Si eu sa am omuletii mei ii voi iubi, ii voi pretui, le voi da totul, dar voi fi constient ca nu mai au niste parti sanatoase pe care le aveau bunicii nostri pentru simplul motiv ca nici la noi nu mai gasim unele din acele insusiri.