Am ajuns ieri, fără să am nici cea mai mică idee cu o oră-două înainte de începerea spectacolului, la concertul Yanni de la Zone Arena.
Nu ştiam nimic de el, o prietenă ne-a făcut rost de invitaţii, mulţumim Carla şi pe această cale.
Aflasem că e un pianist virtuoz, nu ştiam însă unde să-i încadrez muzica, nu ascultasem şi nu auzisem măcar de el niciodată, spre ruşinea mea.
Spun spre rusinea mea pentru că omul ăla m-a surprins plăcut la un mod la care nu m-am aşteptat. Yanni cântă un fel de muzică ce te linişteşte, o muzică foarte elaborată, are o trupă de treisprezece instrumentişti (percuţionişti, violonişti, bass, suflători, harpist, pianist), cu care cântă într-un mod unic. A făcut un concert cu piese în care alternau implicarea tuturor celor de pe scenă cu piese bazate pe câte un solo al unuia din cei de mai sus acompaniat de el la pian.
M-a entuziasmat destul de mult, l-am apreciat pe omul ăsta născut într-un colţ feeric de lume precum Grecia, care prin forţe proprii a ajuns să câştige premii Grammy, are 20 de milioane de copii de discuri vândute, piesele lui participă la toate jocurile olimpice din 1988 încoace ca melodii ce ilustrează în special probele de patinaj artistic.
Este un om mare, de care nu ştiam şi pentru asta îmi e ruşine.
Am fost deci fericit să am acces la un astfel de concert, nu pot acoperi în cuvinte ce simţi atunci când asculţi un solo de vioară aiuritor precum un solo de chitară al unei trupe heavy metal!
Mi-a plăcut, dacă nu aţi auzit de el căutaţi-i discurile sau melodiile, dacă aţi auzit, sunteţi mai bogaţi ca mine, respect!
Vă dau mai jos o mostră de virtuozitate a violonistului său armean:
Hai, v-am pupat! 😉
Cu multa placere!
Am transmis multumirile voastre Ofeliei.
Ei i-am multumit live, ne-am intalnit cu ea la intrare la inceputul show-ului!