Aromele sărbătorilor

Da, începe să se simtă mirosurile sărbătorilor! Vouă care dintre ele vă inspiră că vine iarna, că vin cadouri, că vine vacanţa, că vine zăpada? Până îmi veţi răspunde voi (pe bloooog, pls! 😛 ), ia să încerc eu să vă sugerez din lista mea.

Voi începe cu cele mai puţin comestibile, dar pentru mine foarte sugestive şi mă voi lăsa inspirat de amintiri şi simţuri olfactive:

– mirosul de frunze arse sau mirosul fumului care iese în dimineţile geroase dimineaţa pe coşurile caselor;

– mirosul primelor zile de ger ce aduc iminenţa iernii. Când îl simţeau bunicii noştri spuneau: gata, miroase-a iarnă!

– mirosul brazilor comercializaţi în pieţe sau direct pe stradă;

– mirosul de “curat” al primei zăpezi;

– mirosurile de cozonac, pască, turtă dulce şi alte minunăţii dulci;

– mirosurile mai grele (sau cum a decretat prietenul John – miresme colesterolice) care încep să se facă simţite începând cu 20-22 decembrie şi care pot fi puse la un loc în categoria bombe calorice sau porcării: piftii, tobe, caltaboşi, cârnaţi, şoric, sarmale, fripturi (mai slabe sau mai grase, dar neapărat de porc);

– mirosul de ţuică fiartă de la pomana porcului;

– mirosul scorţişoarei din vinul fiert.

Ar mai fi, sunt sigur, dar nu mai pot, vă aştept şi pe voi cu sugestii (sau reclamaţii dacă sunteţi ţiitori de Postul Crăciunului!). 🙂

Să aveţi poftă!