11 lucruri învăţate de când “sunt mare”

Mai de-a dreptul, mai pe ocolite, viaţa asta şi oamenii ce mi-au populat-o m-au învăţat o serie de lucruri. Nu ştiu dacă le pot cuprinde într-un post, dar la invitaţia Tomatei am să încerc.

Spre deosebire de ce scrie ea, au am mai multe surse de inspiraţie pentru acest post. Multe din aceste surse se cam încurcă în capul meu, de aceea voi trata ideile fără a le specifica izvoarele. Să purcedem aşadar:

1. Niciodată să nu lingi unde ai scuipat! Este o exprimare puţin cam plastică, însă pentru mine este una foarte sugestivă. Am evitat în această viaţă conflictele, dar atunci când m-am văzut în faţa lor sau atunci când ele au escaladat iar eu aveam dreptate, am preferat să ies din acel cerc vicios şi să evit să-i mai trec graniţele. Am fost mândru şi nu am aruncat cu vorbe aiurea, dar atunci când am făcut-o n-a mai fost cale de întoarcere. Am aşadar câţiva oameni în viaţa mea de a căror existenţă nu mai vreau să ştiu din diferite motive. Unii m-au înşelat, unii m-au minţit, unii le-au făcut pe amândouă. Şi le-am întors definitiv spatele.

2. Lasă loc de “bună ziua”! Mi-a fost de folos acest îndemn de multe ori. Avându-l în cap de-a lungul vieţii am reuşit să-mi administrez relaţionarea în plan personal sau profesional. Nu am fost aproape niciodată cel care să pornească un conflict, ba chiar fiind o fire pacifistă am încercat să le aplanez pe cele la care luam parte. Mi-a fost de folos să fiu un om la care cei din jur să ştie că pot apela, în care pot avea încredere.

3. Nu te amesteca cu slugile! Ştiu că acest deziderat suna politically incorrect, dar aş vrea să mă explic. În enunţul de faţă sluga nu este un om pe care artificial societatea îl poziţionează mai jos în ierarhia sa. Aici, sau cel puţin pentru mine în acest enunţ, sluga este omul prost, clevetitor, de nimic. Amestecarea cu astfel de oameni nu are cum duce la ceva bun.

4. Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi! Asta e o zicală pe care o tot aud din şcoala generală cred. Nu întotdeauna i-am fost ascultător, însă întotdeauna s-a verificat. S-a verificat practic aducându-mă în situaţia în care “mâine” abia aveam timp de treburile clipei respective, nu şi pentru cele de “ieri” şi astfelacumulam restanţe supărătoare.

5. Îndrăzneşte să visezi! Acesta este unul din lucrurile învăţate şi verificate la îndemn propriu. Am avut momente când mi-era frică să visez, am avut clipe când a visa mi se părea o obrăznicie. Acum nu mai e aşa, m-am schimbat şi visele mele sunt chiar nastruşnice!

6. Învaţă din toate, dar fi foarte bun la câteva! Societatea comunistă în care am petrecut vreo 16 ani ne învăţa să fim multilateral dezvoltaţi şi să ne pricepem la toate fără să excelăm în nimic. Este cred una dintre cele mai mari rele pe care le-a făcut această epocă. Românii reparau televizoare, maşini de spălat, autoturisme, zugrăveau, reparau instalaţii sanitare ş.a.m.d.. Nu e rău să poţi fi util în casa ta, nu e normal însă să consideri că cei ce sunt specializaţi în anume meserii sunt inutili. După ce mi-am deschis afacerea în 2005 am ţinut să fiu considerat un om bun în ceea ce fac de către clienţii mei. Şi cu mult efort şi multe ore dedicate muncii am reuşit să elimin neîncrederea din glasul oamenilor din momentele în care mă întrebau de lucruri specifice. Au învăţat încet-încet că pot avea încredere deplină şi că odată ce au cuvântul meu, pot sta liniştiţi.

7. Întinde-te cât ţi-e plapuma! Ştiu că poate se bate cap în cap cu punctul 5., însă vă pot explica care este planul la care m-am referit când am gândit să trec acest punct între învăţături. Este vorba de planul sufletesc, personal. Am avut momente în viaţă în care credeam că drame personale se pot întâmpla doar celorlalţi, nu şi mie. Şi când mi-a fost lumea mai dragă am aflat că acolo unde eu sădisem un copac sau o floare a avut grija cineva să îl/o vandalizeze. Am învăţat astfel că dacă nu eşti sigur că poţi avea sub observaţie investiţiile tale sufleteşti, nu e bine să consideri că alţii le vor păstra intacte pentru că nu va fi aşa. Şi asta mă duce către al optulea enunţ:

8. Cel mai apropiat suflet de sufletul tău este sufletul tău! Pentru unii va suna foarte egoist, dar ghici ce? Viaţa m-a învăţat că egoismul în doze bine cumpănite este vital. Nu mă delimitez prin ce spun la acest punct de oamenii dragi ce-mi populează viaţa la ora actuală. Cu ei am o relaţie de un an, doi, cinci, zece. Cu mine una mai veche, de 38! De aceea voi avea grijă mereu ca să nu mai pun în prim plan nevoile sau cerinţele cuiva în detrimentul confortului meu psihic. Pentru că atunci când faci asta şi te pui practic pe planul doi nu vei mai putea ajunge să ai credibilitate în cadrul acestor relaţionări.

9. Acţiunea creează reacţiune! Asta am învăţat-o tot singur, pe proprie piele. Am avut momente grele, undeva prin 2009-2010 când fiind foarte jos cu moralul nu mai voiam nimic. Mă închisesem ca într-un cocoon şi lăsam lucrurile să mi se adune în spate. Am adunat astfel datorii la tot ceea ce ţine de administrarea casei (nu mă întrebaţi de ce, am făcut-o ca pe un fel de protest), lăsasem firma la voia întâmplării şi practic supravieţuiam, nu trăiam. Am avut atunci un moment (din păcate nu-l pot localiza exact) când mi-am zis “ajunge!” şi m-am mobilizat. Aşa a apărut şi acest blog, aşa am redevenit eu cel serios în viaţa profesională şi socială, cel de dinainte, aşa a arătat acţiunea mea. Reacţiunea a apărut imediat, rezultatele s-au văzut, mi-am achitat datoriile şi am considerat că luptând şi reuşind să trăiesc aşa cum vreau voi putea arăta lumii că nu am fost înfrânt şi că sunt un om care prin victorii personale îşi umileşte adversarii mai mici sau mai mari, mai puternici sau mai jalnici.

10. Plimbă-te, lumea e prea mare să te limitezi! Am o meteahnă. Nu prea ţin de bani! În sensul că dacă reuşesc să pun bani de-o parte prefer să îi cheltui plecând din ţară. Oriunde. Îmi place la nebunie sentimentul pe care îl încerc atunci când plimbându-mă pe străzile vreunui oraş sau lăfăindu-mă pe malul vreunei mări realizez că fac asta exclusiv datorită mie şi muncii mele!

11. Gustă mereu altceva când ieşi la masă! Şi asta fac nu numai în Bucureşti, asta fac şi când ies din ţară. Nu e destul să aflu de la alţii care e gustul vreunui fel de mâncare. Îl încerc, dacă îmi place îl adaug la preferate, dacă nu, nu! Evit să-mi fac idei preconcepute despre lucruri până nu le experimentez. Până la urmă cel mai rău lucru ce mi se poate întâmpla este o indigestie în cazul mâncării sau o altă lecţie în cazul oamenilor sau lucrurilor, dar tot o lecţie, deci ceva din care am de învăţat!

Aceasta a fost o leapşă de la Tomata, aşa cum am spus. Îmi fac datoria s-o trimit mai departe către Ciupercutza (credeai că scapi? :)), Sana, Pietricel, Raluxa şi nu în ultimul rând, cu voia dumneavoastră, Chinezu!