De trei săptămâni n-am mai scris! Atâtea s-au întâmplat, atâtea bucurii, tristeţi, confirmări sau dezamăgiri am avut în aceste trei săptămâni încât chiar îmi pare rău că n-am mai scris nimic pe-aici. Nu de alta, dar aici se păstrează cel mai bine, cu farmecul lor subiectiv, cu izul zilei în care s-au desfăşurat.
N-am să vă promit că de-acum încep sa scriu cu nu ştiu ce frecvenţă, am să vă invit pur şi simplu să parcurgeţi trei săptămâni din viaţa mea în rândurile ce urmează.
În primul rând sunt mai bătrân (sau mai matur?) cu un an. Începând cu 6 octombrie, ora 14:30. Am avut parte de multe feluri de oameni anul ăsta lângă mine de ziua mea, unii prieteni vechi, alţi prieteni noi şi bineveniţi. Poate nu a fost în totalitate ce mi-am imaginat că va fi, dar la aproape 40 de ani ce să mai ceri de la lume/viaţă?! 😀
Apoi am avut parte de o implicare activă (poate mai activă decât m-aş fi aşteptat) la ceea ce s-a numit Bucharest Koolhunt. A fost a doua ediţie, după cea din 14 iulie. De data asta însă datele problemei au fost altele, fiind şi un sponsor precum Haineken la mijloc. Am făcut parte din echipa care a negociat această sponsorizare şi sunt mândru de ce-a ieşit. Am scos mii de oameni din casă în noaptea de 20 spre 21 octombrie, ne-am auzit la Guerilla şi ProFM, am trudit cu afişe, pliante, ştampile, paşapoarte de koolhunter, dar a ieşit bine. Noaptea celor mai cool localuri din afara centrului vechi al Bucureştiului s-a terminat undeva pe la 5 dimineaţă, cu o echipă de organizare epuizată dar mulţumită.
Aseară am stat cu ochii pe lansarea noului iPad mini, transmisiune live din San Francisco. Aceasta a putut fi urmărită doar de pe device-uri cu iOS. Mi-a plăcut aerul acesta de exclusivism, bravo lor! Noul gadget este minunat, îndeplineşte pe deplin condiţiile de obiect pe care să-l pui pe lista Moşului, dacă e să nu intrăm în detalii tehnice unde Apple iar s-a întrecut pe sine.
Am început şcoala de şoferi undeva prin iulie. Astăzi, în ziua Domnului 24 octombrie 2012 am dat sala si am fost ADMIS! A durat atât de mult şi pentru că am avut o frică grozavă de examen, dar şi pentru că nu am vrut să merg să dau acest examen până nu sunt sigur de el. Marţi, pe 30 octombrie dau şi traseul, sper să fie ok şi acela. De atâta vreme visez să-mi iau carnet de şofer încât azi, după ce am văzut ADMIS pe ecranul acela, am chiuit în sală fără să-mi dau seama că aş putea deranja pe colegii de suferinţă. Nu mai spun că am ieşit pe poarta instituţiei unde am dat examenul dansând, că poate nu mă veţi crede… 🙂 Legat de această experienţă aş vrea să scriu un post separat referitor la ce sfaturi aş avea eu pentru cei ce dau sala.
Cam aşa stă un rezumat al ultimelor trei săptămâni din viaţa mea. După ce voi termina cu permisul auto mă voi concentra în timpul liber mai mult pe fotografie, am câteva idei şi voi încerca să le pun în practică.
Voi continua totodată să ies, să văd filme (vineri am vizionare la Ronal Barbarul, veţi găsi aici şi pe raluk.ro review-ul), voi reîncepe să aloc timp şi resurse în noua prezenţă online a firmei mele de traduceri care, by the way, are o nouă adresă: www.dpatraduceri.ro
Vă aştept căt mai des pe aici cu multe, mărunte (sau nu) şi interesante noutăţi!
Hai, v-am pupat! 🙂
Eu cred ca voi va distrati mult in offline si nu va mai ramane timp sa povestiti. Eu nu as putea sta trei saptamani departe de blog si de oamenii pe care ii citesc mereu. Chiar si la tine am intrat de cateva ori (si la Ciupercuta), crezand ca nu imi actualizeaza mie readerul. :))
Scuza-ne inconstanta, vom incerca sa te dezamagim cat mai putin pe viitor! 🙂