Ce-am vazut saptamana trecuta in Ucraina a fost similar cu ce am trait si noi la Bucuresti in decembrie 1989. Pana la un punct. Acel punct a fost marcat de reactia celor 5000 de oameni stransi in Piata Maidan la o zi dupa eliberarea si cuvantarea fostei doamne prim-ministru Yulia Tymoshenko.
Hai sa dezvoltam. Yulia Tymoshenko, principala figura a revolutiei portocalii din 2004, era la inchisoare in momentul declansarii tulburarilor de la Kiev.
In urma manifestatiilor, intreaga lume a luat la cunostinta ca Yulia a fost eliberata. Buuun. Imediat dupa eliberare, ea a fost adusa in piata, in scaun cu rotile, sa cuvanteze. Printre multumirile (firesti) adresate multimii din piata, revolutionara blonda a strecurat usor: “ma gandesc serios sa candidez la alegerile prezidentiale”.
Ei, aici apare diferenta dintre revolutia romana din 1989 si cea inceputa in Ucraina anul trecut: a doua zi, in Piata Maidan, 5.000 de oameni au iesit si si-au exprimat indignarea apropos de intentia doamnei Tymoshenko. “Noi n-am luptat si n-am murit aici pentru a alege sau propune ca presedinte al tarii un om dintre cei din vechea nomenclatura, noi am luptat si am murit pentru a schimba in totalitate clasa politica cu una care sa reprezinte interesele noastre, nu ale lor!”.
Minunat ar fi sa fie asa, pana la punctul asta ucrainenii ne-au dat clasa, noi nici n-am mirosit cand am schimbat un Ilici cu altul.
Acum cateva ore am vazut ca si-a anuntat candidatura la prezidentiale Vitali Kitschko. S-ar putea, pe valul de adrenalina generat de revolutie, sa castige. Ar fi un semn clar ca Ucraina nu arata frica fata de Rusia, dar si ca Europa a dat niste asigurari solide.
Cel mai grav in toata desfasurarea acestor evenimente este ca Rusia nu va sta mai mult ca sigur cu mainile in san, mai ales ca pana acum nu a vocalizat prea mult intentiile sale. Iar mie aceasta tacere rusa imi seamana a linistea de dinaintea furtunii…
Traim vremuri interesante, dar, cum spuneau chinezii: “Sa te fereasca Domnul sa traiesti vremuri interesante…”.
Hai, v-am pupat! 😉