Mă uitam cu mirare cum toate televiziunile româneşti nu prididesc zilele astea să relateze despre divorţul Columbenilor.
Pe orice canal aş fi schimbat nu se putea să nu se amintească de “divorţul anului”.
Cum s-au înşelat ăia care mai de care şi cum un biet copil e plimbat prin tribunale de la un tată ajuns aproape la vârsta a treia la o mamă cu un trecut promiscuu şi cu un prezent şi mai promiscuu.
Am altele mult mai bune de făcut, dar nu mă pot opri o clipă să nu îmi amintesc cum acum cinci ani societatea era împărţită în două de marea nuntă a anului la care mireasa abia devenise majoră.
Atunci erau mulţi care considerau că ce a făcut Monica poate folosi drept exemplu de urmat pentru orice fată din ţara asta.
Se ajunsese practic să se înalţe prostituţia la rang de virtute. Pentru că de fapt ce făcuse Monica? Se vânduse cui plătise mai scump (apropos, mai sunt printre noi oare proşti care să creadă că a existat un sentiment de iubire în circul ăsta?!).
Şi revizuind faptele, circul şi timpul scurs de atunci îmi răsare în minte o cifră şi implicit o întrebare de teoria conspiraţiei: timpul scurs între nuntă şi divorţ însumează aproape 5 ani, oare nu a existat chiar un contract cu durată determinată de… 5 ani între cei doi care să se prevadă că prestatorul – adică Monica, să furnizeze beneficiarului – adică Irinel, una bucată copil din mamă foarte tânără, foarte sănătoasă, foarte înaltă şi destul de frumoasă?! E? Ce ziceţi de asta?
Pe de altă parte, beneficiarul se obliga să asigure prestatorului, vizibilitate mediatică (ce până la urmă îi folosea şi lui), bănuţi (la diminutiv, pentru că indiferent de cuantum, la valoarea lui Irinel, ce a primit Monica tot bănuţi se numesc), case, maşini şi alte mărunţişuri. Printre mărunţişuri ţin să inserez şi una bucată viză pentru America obţinută (oare fără pile?!) exact înainte de începerea divorţului (după divorţ, căzută în dizgraţie, deci fără pilele de dinainte, liberă, fără familie şi copil, cine îi mai dădea Monicăi Gabor din Bacău viză de State?!).
Mai ales că după divorţ se pare că vlăstarul furnizat de prestator va aparţine aproape în totalitate beneficiarului, urmând ca prestatorul să primească recunoştinţă eternă, ceva bănuţi (iar la diminutiv, chiar Irinel declarând ieri că o va susţine în continuare material), ca să-şi trăiască tinereţea pe unde-o vrea silhouetta (sic) ei, bonus statutul de vedetă eternă pe meleaguri mioritice! Am zis!
Se leagă sau nu? Mie mi se pare că se leagă rău!