Şi-a fost 1 Decembrie, cică ziua naţională a românilor de pretutindeni!
În ce a constat? Păi în primul rând din ploaie la limita ninsorii (cel puţin în Bucureşti), dintr-o defilare rahitică la care a primit onorurile primul ministru (pentru preşedinte ziua asta era mult prea insignifiantă ca să stea acasă, sau a plecat pentru că nechemându-l nimeni în ultima vreme a zis să nu piardă ocazia?), din programe cică tematice la toate televiziunile (nişte kitsch-uri penibile), din frig, din întuneric şi din gri în general peste tot.
De ce n-om avea şi noi o zi naţională cândva în timpul primăverii sau verii? De ce trebuie ca ziua naţională a românilor să fie ziua în care practic ne-am învrăjbit cu “naţionalităţile conlocuitoare”?!
O zi fară cap şi fără coadă, asta a fost ziua asta, salvată, zic eu, de o emisiune la TVR1: “Profesioniştii”!
Eugenia Vodă a avut-o invitată pe “românca noastră” laureată cu Premiul Nobel pentru literatură, Herta Müller. Am pus între ghilimele “românca noastră” pentru că înainte de a fi aproape obligată să fugă în R.F.G., această femeie nu era româncă, era “fascistă” (aşa a declarat chiar ea că o numeau bestiile securităţii), şi asta pentru că ea de origine e dintr-un sat de etnici germani din Banat.
Am aflat de la ea încă odată cât de crunte au fost metodele securităţii, câtă bătaie de joc a trebuit să îndure şi în general cum cea care a fost tratată în cel mai josnic mod cu putinţă a revenit în ţara ei de baştină biruitoare.
M-au cutremurat vorbele ei, atitudinea ei firească şi naturală, modestia şi în acelaşi timp preţiozitatea ei. E o femeie normală şi o minte sclipitoare în acelaşi timp. E un om care a suferit enorm şi care acum vede că idealurile pentru care a suferit încă mai dăinuie pe ici pe colo prin ţara asta.
Vede că în douăzeci de ani de când a plecat mentalitatea a fost cea care s-a schimbat cel mai puţin aici. Că oameni care sunt aleşi să facă o treabă îşi bat joc în mod grosolan şi abject de cei care i-au ales. Sau, cum minunat a spus ea: “Mentalităţile nu ţin pasul cu realitatea istorică”!
Nu m-a inspirat la o scriere pozitivă ziua asta de sărbătoare, dimpotrivă! A avut parcă darul să scoată încă odată la iveală mizerii mici şi meschine din viaţa de zi cu zi, lucruri pe care într-o zi ca asta ar fi normal să le uităm.
Dar cum să uiţi când vezi că în Parcul Moghioroş lumea a stat la coadă la fasole cu ciolan?! OK, înţeleg, e lume care poate n-are ce mânca, dar la coada aia erau oameni în putere, unii îşi omorau timpul fumând chiar o ţigară. Adică n-ai ce mânca, dar bani de ţigări ai?! Sau dacă ai bani, de ce stai la coada aia?! Păi cum de ce, e moca! Asta-i ţara, suntem parte din ea, nu ma voi apuca acum să neg asta, însă parcă ne şi merităm soarta! Trist!