Am primit vineri o leapşă onorantă… 🙂
Tomata a fost cea care, intuindu-mi microbul călătoriilor, mi-a retransmis o dulce povară pe care o prinsese la rândul ei din zbor din postul lui Dojo: leapşa ne îndema la inserarea într-un post (cel de faţă), a unor fotografii din peregrinările de peste ani pe care să le considerăm aproape de sufletul nostru.
N-am ştiut iniţial de unde să încep cu această încercare a mea, am zis aşadar s-o fac inginereşte 🙂 .
Am recapitulat locurile pe care le-am vizitat. Cele unde am ajuns, în ordinea în care am ajuns la ele şi de unde am găsit fotografii ce-mi plac: Franţa (Paris), Italia (Roma), Olanda (Amsterdam), Spania (Barcelona), Grecia (Sarti, Salonic), Franţa (Paris). Acestea sunt cele de la care am poze relativ recente. Lista s-ar completa cu Germania (Munchen, Berlin, Nurnberg), Grecia (Halkidiki), Turcia (Antalya, Kusadasi, Istambul), însă de acolo nu am fotografii care să răspundă cerinţelor acestei lepşe, sau nu am deloc, cum e cazul Germaniei sau Istanbulului.
Mă conformez deci cu plăcere şi iată ce scot din cufărul cu amintiri digitale, cu notele de subsol aferente (vă previn că nu sunt grozave din punct de vedere al unui profesionist în fotografie, însă îndemnul fetelor a fost să postăm ce credem că ne e aproape de suflet…):
Asta e prima poză pe care am făcut-o când am ajuns la Paris prima oară, în octombrie 2007. Deşi am visat toată viaţa să ajung la Paris de ziua mea şi atunci era prima oară, am prins o zi mohorâtă şi apăsătoare, apropiată de starea mea generală de spirit de atunci… Peste 3 ani am repetat figura, am fost cu Ciupercutza şi a fost minunat!
O poză pe care o iubesc de asemenea este şi cea care înfăţişează panorama Parisului. Fotografia este luată de la etajul cel mai de sus al turnului:
Chiar e minunat Parisul! Am mers atunci în locuri la care doar năzuiam cu ceva timp în urmă: Hard Rock Cafe, Disneyland sau Grădinile Luxembourg:
În toamna anului următor, 2009, am ajuns pentru prima oară în Cetatea Eternă. În comparaţie cu Parisul care m-a subjugat şi care mi-a răpit iremediabil sufletul, Roma mi-a oferit mult mai puţine emoţii, însă bucuria de a ajunge în locurile acelea pline de istorie şi prezent a fost imensă. Am ajuns astfel în locuri precum Fontana di Trevi sau Vatican, locuri a căror vizitare cu mijloacele mele proprii şi personale, mi-au rămas la rândul lor lipite de retină şi suflet:
A urmat Amsterdamul…! Am mers acolo cu patru buni prieteni pentru o săptămână, ca băieţii. Noi, ca scop oficial al vizitei, ne-am dus acolo pentru concertul U2… A fost un eveniment copleşitor, Amsterdam Arena ne-a surpins plăcut prin tot ce a însemnat organizare, iar cei de la U2, cu un megaconcert, ne-au mers la inimă:
Dar dacă tot ajungeam în ţara lalelelor, nu era păcat să stăm măcar o săptămână? Era! Aşa că am stat o săptămână memorabilă! Mi-a plăcut calmul oamenilor, mi-a plăcut oraşul plin de biciclete, mi-au plăcut acolo locuinţele lacustre şi aerul de boemă şi libertate inspirat de cartierul roşu (The Red Light District) 🙂 :
Şi am ajuns la vilegiaturile de anul trecut, 2010! Am lungit prea mult această postare, drept pentru care am să spun povestea magică din Barcelona, Sarti şi Paris într-un post viitor. Asta şi pentru că în Sarti şi Paris am fost însoţit de Ciupercutza, amintirile sunt dragi şi apropiate, deci ar fi mai mult de povestit… 🙂
Mă opresc deocamdată, vă dau întâlnire în zilele următoare la un alt post de mii de cuvinte. Acesta, pe lângă cele 674 de cuvinte efective, conţine şi 10.000 de cuvinte exprimate prin fotografiile cu care l-am împodobit… 🙂
Pasez leapşa mai departe către Silviu, îl ştiu călător şi pasionat de fotografie, ne va surprinde frumos, am eu aşa un feeling…
