So long Paris!

Scriu la postul asta de pe data de 13 octombrie, am tot lucrat la el si nu am reusit neam sa il termin…

Greu e sa pleci din Paris, şi la propriu şi la figurat!

După patru zile pline de umblat, de mâncat în locuri pitoreşti, de vizitat locuri de legendă şi alte asemenea, vine ziua plecării. Mulţi detestă ziua plecării, mie într-un fel îmi place. Ştiu că ajung la mine acasă, şi unde-i e mai bine omului decât la casa lui? Nasol e însă dacă ai bilete la o cursă low cost, care pentru că e low cost funcţionează pe principiul: “la cât plăteşti mai ai şi pretenţii?!”. Pentru că, dacă la plecarea din Bucureşti spuneam că a fost OK cu Blue Air (în sensul că n-a întârziat decât jumătate de oră), venirea s-a transformat în poveste: trei ore de întârziere la plecare însemnând una peste alta că ne-am trezit la 6:00 am şi am ajuns în Bucureşti la 6:00 pm!  Destul însă cu partea umbroasă a aventurii, ăsta e un blog pozitiv, aşa că în continuare vă vom prezenta frumuseţi şi emoţii pozitive!

Prima zi e clară, am descris-o în post-ul anterior dedicat vizitei la Paris.

Ce a urmat va avea descrierea în cele ce urmează.

Aşadar, ne-am început ziua a doua la o cafea în Montmartre (cartierul în care am şi stat):

Am mers apoi la Sacre Coeur, am vizitat şi biserica efectiv, dar am urcat şi sus în “clopotniţa” mare:

Plimbarea a durat destul de mult, am continuat pe jos prin Montmartre, am mâncat sandwichuri de la un magazin cochet şi haios, apoi am mers spre centru, oprindu-ne în Louvre:

În Louvre, mai exact în ceea ce ei numesc Carrousel du Louvre, adică un soi de centru comercial unde sunt prezente cu magazine mari firme precum Apple sau Virgin…:

… am dat de o chestie hazlie care de fapt ne arată cum ştiu profesioniştii să facă bani şi din rahat: o toaletă, toaleta din Louvre, unde, în afară de taxa de intrare de 1 Euro,  este un magazin de “obiecte specifice”, de la capace de WC din lemn natural de…, cu preţuri astronomice, evident, până la hârtie igienică cu tot felul de imprimeuri. Cel mai tare exponat la această categorie am considerat că este de departe hârtia igienică ce avea un imprimeu cu… Sudoku! 🙂 Preţul, tot astronomic, al unei role fiind de 9,90 Euro! (aştept comentarii deocheate pe această temă) 🙂

N-am intrat în muzeul propriu-zis în ziua respectivă, ne-am amânat asta pentru a doua zi pentru că, după ce ne-am prostit în Apple Store vreo oră, am realizat că am mai avea pentru vizita efectivă tot vreo oră, şi era păcat să alergăm aiurea. Ne-am îndreptat aşadar per pedes spre Notre Dame, pe cheiul Senei:

După cum se poate vedea şi din imaginile alăturate, am avut o vreme super, în timp ce la Bucureşti erau vreo 8 grade cu ploaie rece, la Paris erau vreo 24-25 cu soare şi cer perfect senin…!

Am traversat apoi Sena spre Cartierul Latin:

…şi am mers spre Grădinile Luxembourg, pe St, Michel, pe lângă Sorbona:

Faza nasoală a fost că Grădinile Luxembourg erau… închise!

Ne-am imbarcat pe metrou de acolo, ne întâlneam cu cineva la un restaurant foarte franţuzesc in Montmartre, lângă noi. Asta a fost a doua zi, joi 7 octombrie.

Vineri am început sănătos: omletă huge şi plimbare pe jos până în Place Pigalle:

Aici am dat de-o chestie super, un fel de telefon public la prima vedere, dar care era de fapt un fel de computer, iPad mai degrabă, cu internet de mare viteză asigurat de Orange, de unde puteai sa consulţi linkuri utile, orice de pe internet, mail şi ce vrei tu din online, totul de la un touchscreen…!

Am plecat de acolo mai degrabă blazaţi, dar ne-am revenit în muzeul erotismului, pe care l-am vizitat la sfatul Monicăi din commenturile la postul meu anterior (thanks Monica!). Fain, nu porn, ci o desfăşurare de exponate din toate timpurile şi locurile, totul referitor la erotism şi cum a fost el perceput şi folosit de-a lungul veacurilor, de către diferitele civilizaţii:

Am plecat spre centru, am aterizat în curtea Palatului Regal, plin la ora prânzului de oameni normali care stateau şi savurau câteva clipe de linişte în natură:

După care, direct în Louvre, vinerea e deschis până la ora 21:00, nu mai spun că e gratuit tot timpul pentru pensionari, studenţi, persoane cu dizabilităţi… Nu pun poze din Louvre, e plin netul, totuşi aş vrea să pun una haioasă (spun haioasă pentru a-mi demonstra marea ignoranţă faţă de o sculptură minunată a marelui Gianlorenzo Bernini, cel care, alături de Michelangelo, pare a fi cel mai prolific sculptor din istorie):

Am ieşit într-un târziu din Louvre, am plecat pe cheiul Senei spre Cartierul Latin, morţi de foame. Am trecut pe lângă multe restaurante pline, de toate naţiile şi care mai de care mai sugestiv denumite:

Am mâncat până la urmă într-un mic bistro cu specific franţuzesc, nu prea ştim exact ce, dar lucruri delicioase… 🙂

Am plecat apoi agale spre Piaţa Bastilia, am trecut peste renumitul pod plin de lăcăţelele îndrăgostiţilor, unde aceştia vin, îşi jură credinţă veşnică, leagă lacătul de grilajul podului şi apoi aruncă cheiţa în Sena:

Am mers mai departe, afară era plăcut, ne-am aşezat pe bordură vis-a-vis de doi muzicanţi ambulanţi si am ascultat o repriza ad-hoc de jazz-rock-rithm&blues minunată…

Am încheiat seara obosiţi morţi în Piaţa Bastilia printre trupe de Street Dance şi lume veselă:

Ziua de sâmbătă nu are mare mare istorie, a fost zi de shopping, am hoinărit prin Galeriile Lafayette vreo 6 ore, şi am încheiat totul pe Champs Elysee la un restaurant foarte fancy…

De duminică nu ştiu dacă vreau să povestesc, Blue Air s-a stricat la final, am decolat cu 3 ore întârziere, am fost ţinuţi în aeroport aproape fără informaţii ca nişte…români. Totuşi sunt de amintit imaginile de lângă minunatul orăşel Tille de lângă aeroport, oraş vizitat în 20 de minute şi care părea idilic cu adevărat în orele dimineţii răcoroase de octombrie:

Am decolat, cu 3 ore întârziere, cum am spus, am avut parte de vreme bună şi în aer, aşa că avem poze şi de acolo! 🙂

Cam asta a fost aventura pariziană, a fost frumos, am avut noroc de vreme bună, de hotel super (Comfort Inn Saint Pierre). Credeam că amintirile se vor estompa, pentru ca postul ăsta trebuia scris de vreo săptămână (de fapt atunci a fost început, dar ştiindu-l stufos mi-a cam luat din spor), însă azi, retrăind prin poze şi cuvinte totul, mi s-a părut că totul e la fel de viu şi luminos ca atunci când s-a întâmplat.

Ufff! Gata! Nu-mi vine să cred, am terminat postul cu Paris!