SIAB 2012

Salonul International Auto Bucureşti 2012, căci asta înseamnă SIAB 2012 a fost un fiasco din punctul meu de vedere.

Producătorii auto au tratat această provocare în patru feluri:

– Sunt atât de mare, încât mă prezint. Indiferent dacă vând ceva sau nu în urma târgului, pentru o companie mare şi care se respectă cum suntem noi, merită cheltiuala chiar dacă nu ni se întoarce nimic (Ţiriac Auto (Mercedes, Jaguar, Range Rover, Hyundai, Mitsubishi, Ford), Volvo, Citroen);

– Sunt atât de mare încât nu mă prezint. Service-ul merge prost, maşinile sunt ok, cu toate astea, fără câteva vârfuri şi fără “Programul Rabla” nu am fi vândut nimic. Aşa că, după ce că suntem cu vânzările la pământ, participarea la un târg ar cheltui şi bruma adunată cu “Rabla” (Porsche Romania).

– Sunt clasificat undeva la mijloc, nu-mi pot permite să ratez vreo şansă ca oamenii să mă vadă. Asta însă nu înseamnă că voi şi veni cu super-oferte de preţ (cum se obişnuia pe durata târgurilor de la începutul anilor 2000), mă costă şi-aşa prea mult participarea, de unde să mai găsesc resurse pentru discounturi sesizabile (Suzuki, Chevrolet, Toyota, Peugeot)?!

– Sunt Dacia/Renault, am ajuns să-mi lansez premierele la Paris şi Geneva, dă-i dracului pe fraierii ăia de români, nu-s de ranga noastră!

Cam aşa consider eu că s-a pus problema la momentul deciziei de participare la acest salon.

Unde sunt vremurile când salonul era o sărbătoare totală, unde toţi veneau cu ce aveau mai bun, unde organizarea era cât se putea de bună pentru momentul istoric respectiv, unde se vindeau maşini chiar din stand? E criză! Aşa veţi spune! Da, e criză, dar dacă e criză de ce preţurile tuturor maşinilor din salon săreau de 10.000 de euro (cred că numai caricatura de Citygo de la Skoda era mai jos)?! De ce nu am văzut în ochii niciunui reprezentant interesul de a-ţi explica maşina pe care o are în stand?!

Am lucrat în cadrul unui astfel de salon în studenţie, la standului dealerului Mitsubishi de la acea vreme. Eu cu încă un coleg eram “responsabili” de o Mitsubishi Carisma bleumarin superbă, echipată cu primul motor cu injecţie pe benzină (era undeva prin 1996-1997). Cunoşteam maşina aia ca pe buzunarele noastre la nivel tehnic, iar pe lângă asta aveam o hostess care invita vizitatorii să se urce la volan, să admire maşina mai de-aproape. Şi asta se întâmpla la fiecare stand, aproape la fiecare maşină! Şi la vremea aceea Mitsubishi nu era o forţă cum este acum. Acum însă nu am văzut la standul Mitsubishi, deşi sub tutela Ţiriac Auto, nimic din ce am văzut atunci!

Nu vă mai spun că salonul atunci era renumit pentru fetele ce îţi atrăgeau ochii, ca hostess! Acum: nimic, nimic, nimic! A, mint! Am văzut Bebeluşele de la Prima ce veniseră să se pozeze cu nu ştiu ce maşină, dar ăsta a fost noroc:

Am să vă dau mai jos câteva fotografii pe care eu le consider cât de cât reuşite, nu înainte de a vă sfătui să mergeţi la SIAB numai dacă nu aveţi ce face şi nu aveţi pe ce da 15 lei.

Şi aşa, ca cireaşa de pe tort, nu pot să nu vă arăt cum se prezintă o toaletă de salon INTERNAŢIONAL auto în Bucureştiul secolului 21:

Hai, v-am pupat! 😉