S-a luat curentul! Ce faci?

Azi între 1 şi 2 după-amiază n-am avut curent.

Aveam de lucru, scanam ceva, schimbam mailuri cu clienţi, ascultam muzică, citeam bloguri. Cam asta făceam când s-a făcut linişte dintr-o dată: scanerului i s-a oprit sania pe la jumătate, muzica a încetat, monitorul cu tot ce era pe ecran s-a stins în beznă. Microundele au ţiuit scurt, cooler-ul calculatorului a tăcut.

Dintr-o dată, uitându-mă în jur, am realizat cât de importantă electricitatea în viaţa noastră. Nu mai puteam face nimic, noroc cu telefoanele, pe ele puteam vedea mailurile ce ar fi fost de venit. M-am învârtit căutând să dau un rost existenţei mele, şi am găsit: citesc! M-am apucat de ceva vreme de Shining a lui Stephen King şi nu mai găseam deloc vreme să mă reapuc de ea. Am citit în ora de întuneric vreo şaptezeci de pagini şi mi-a mers la inimă. Eu sunt împătimit al lecturii, dar în ultima vreme m-am cam lăsat pe tânjeală. Noroc cu lipsa de curent că mai apuc şi eu să citesc.

Cu această ocazie mi-am adus aminte de vremurile de demult când o oră pe zi se lua lumina. Şi în acelaşi timp, căutând pagina la care rămăsesem cu cititul, mi-am dat seama că pe vremea aia parcă lumea citea mai mult, dar ce zic eu, mult mai mult. Şi mi-a fost clar că tot ce e în jurul nostru ne distrage de la această placuta şi generoasă îndeletnicire.

Gata! N-o mai pun pe planul al doilea! Aşa cum am găsit în citit alinare în atâtea clipe grele din viaţă, aşa trebuie să-i fac loc în zilele mai bune ale existenţei! Am zis!

Hai, v-am pupat!