Zilele trecute mă întreba cineva de ce nu mai scriu atât de des sau de amuzant ca înainte.
Am spus cu o jumătate de voce ca am mai scris… Mi-a replicat că nu numai posturi despre filme sau spectacole ar vrea ei să citească aici, că le mai e dor de posturi vesele din viaţa de zi cu zi, de snoave, de încruntări ale mele în faţa unor situaţii ce îmi apar zilnic în cale.
Mi-am dat seama că are dreptate, că am neglijat puţin direcţia în care merge acest blog şi, ca şi în discuţia aceea, îmi fac mea culpa în faţa voastră, a celor ce aţi gândit măcar asta în momentul în care nu aţi găsit aici ce vă aşteptaţi sau ce vă obişnuiserăţi să găsiţi.
Şi am zis să extrag tot ce e mai bine din poveţele lor, să mă adun şi să-mi reorientez scriitura către direcţia ce mulţi au plăcut-o. Voi începe aşadar în zilele următoare să readuc aici zâmbetul din viaţa mea. Să-l localizez în timpul zilei şi să-l aştern apoi pentru ca voi să-l găsiţi la cafeaua de dimineaţă proaspăt şi dătător de optimism. Pentru că aşa cum spunea Chinezu undeva, fiecare dintre noi are zilnic cel puţin câteva motive de a zâmbi sau a râde, eu am să le identific şi am să le împart cu voi.
Gata deci cu lamentările şi scuzele, sper că au fost bine înţelese, trecem la treabă.
Zilele astea lucrez cu colegii de la raluk.ro la o chestie foarte faină. Vom debuta la livelog.tv! Ce e livelog.tv? Un proiect al amicului Radu de televiziune online, unde se întâmplă emisiuni în direct şi unde săptămânal, miercurea de la ora 8 seara, vom avea şi noi o emisiune dedicată filmului.
Vom produce aşadar săptămânal, începând de miercuri, o rubrică cu recomandări de filme, de noutăţi şi, împreună cu invitaţii (alţii în fiecare săptămână), vom aborda diverse teme legate de film şi nu numai. Am ceva emoţii, nu ştiu cu ce se mănâncă lumea asta, mă bucur mult că voi contribui la emisiunea unde va fi gazdă Ioanina, redactorul şef de la raluk.ro…
În altă ordine de idei, vremea (încă) frumoasă din weekendul trecut m-a scos la o tură cu bicicleta în IOR. Am făcut şi ceva poze, culorile toamnei sunt unice, iată câteva dintre ele:
Am încă o problemă la inserarea unei aplicaţii care să ruleze pozele ca într-un slideshow, sper să o rezolv curând…
Deocamdată atât pentru azi, voi reveni curând (dacă nu chiar mâine) cu alte lucruri noi mai citibile, mai vesele sau mai grave, depinde de tematica oferită de viaţă. Ştiu că nu a adus neapărat zâmbete acest post, dar măcar identificarea lipsei lor din posturile mele recente, tot e un progres, aşa-i? 😉
Hai, v-am pupat! 🙂
I still think you can write short-stories (at least for the beginning), with characters taken from everyday life i.e the taxi driver narrating his life story, the man around the corner selling you cigarettes, etc. I mean it. Have you ever thought that what you are writing on your blog cannot “endure”? Who’s going to read it 20 years from now? You have an eye for funny characters and situations, why not creating a book of such human menagerie?
asa, asa te vreau, ceva intamplari din taxi….