Păreri la moartea unui star

Postul acesta, care va face referinţă la moartea cântăreţei Whitney Houston, poate fără probleme să nu aibă menţionat numele victimei, pentru că şablonul pare a fi acelaşi din punct de vedere al reacţiilor societăţii.

Aşadar moare o vedetă. Chit că e vorba de o vedetă autohtonă, chit că e vorba de un megastar internaţional, reacţiile sunt cam aceleaşi: ce ne-a mai plăcut munca ei (film, muzică), copilăria mi-a fost bucurată de prezenţa respectivei vedete şamd…

Uităm că de ani buni vedeta respectivă a încetat să ne mai bucure pierzându-şi nopţi, zile, luni, ani şi chiar viaţa din patima drogurilor. Ne trezim însă mari fani ai ei şi spunem: “despre morţi numai de bine!”. Dar de ce dom’le?! De ce să nu spunem pe faţă: au greşit, au greşit amarnic, şi-au bătut joc de fani, de ei înşişi, ar mai merita acum să fie ridicaţi în slăvi?!

Mulţi spun că de pe urma unor astfel de decese au de profitat casele de discuri. Dar ce, casele de discuri le bagă drogul cu forţa?! Casele de discuri îi poartă prin cârciumi unde beau şi de unde pleacă pe cinci cărări?! Nu! Casele de discuri, ca şi componente ale unei societăţi capitaliste de consum, profită de pe urma proştilor! Atât de simplu!

Auzim odată cu vestea morţii şi cauza acesteia. Şi în cazul celor morţi precum Michael Jackson sau Whitney Houston rămânem interzişi şi ne întrebăm de ce oameni ca ei, care păreau a avea tot, au trebuit să-şi otrăvească şi să-şi piardă viaţa din cauza drogurilor, pastilelor sau băuturii?! Ce le lipsea acestor oameni?! Asta obişnuim să ne întrebăm.

Şi invariabil răspunsul este undeva între “anturajul i-a distrus” şi “medicii au fost de vină”. Foarte puţini dintre cei ce trag concluziile aleg să considere că vinovat e însuşi subiectul. Pentru că în proporţie de 80%, în viziunea mea, subiecţii sunt de vină. S-au trezit în cele mai multe cazuri dintre ei că sunt în mijlocul unui iureş pe care au preferat să spună că nu-l mai pot controla decât să se concentreze să întreprindă cu adevărat ceva. Eu aşa consider.

Mă uit la vedete la fel de mari precum cei amintiţi şi nu pot să nu mă întreb cum de ce acei oameni nu sunt surprinşi de fotografi morţi de beţi prin cârciumi sau drogaţi prin cluburi?! Ăia cum rezistă la presiune, ăia cum au puterea? Veţi spune poate că e vorba de labilitate psihică sau ceva similar.

Eu cred că acţiunile multora sunt şi tacit acceptate de cei din jurul lor ce profită de pe urma muncii vedetei respective. Asta însă nu scuză cu nimic acţiunile subiecţilor principali care de dragul clipei uită că înainte de a avea obligaţii faţă de fani, au obligaţii faţă de ei şi de familia lor.

Poate par eu insensibil, dar mie insensibili mi se par aceşti subiecţi ce lasă în urma lor copii pe care i-ar putea salva ceva bani lăsaţi de părinţii lor, în cazul în care aceştia din urmă nu i-au cheltuit pe toţi pe băutură şi droguri?…

Cam asta am avut de zis pe marginea acestui subiect. Hai, v-am pupat! 🙂