Pagina albă

Pagina albă este duşmanul celor care scriu.

Că sunt scriitori de romane sau de nuvele, poeţi sau jurnalişti, bloggeri sau liber-cugetători, toţi au un inamic comun: pagina albă! Ea se deschide perfidă în fiecare zi în faţa ochilor victimei sale şi se lasă cu greu pângărită de slovele acesteia.

Cel mai rău este acel moment în care bietul om chiar nu are idee despre ce ar putea să scrie şi ea îi şopteşte mereu obsedant in urechi că scrierea rezultată nu este decât o încercare disperată de a scăpa de ea şi nu o inspiraţie sau ceva similar. Pentru că e şireată şi lucrează şi la psihicul omului şi odată victima cucerită, o lasă greu din mrejele sale.

Am avut astfel de momente, o sa mai am cu siguranţă pentru că sunt la început de drum, însă e bine să conştientizezi primejdiile care te pândesc atunci când te hotărăşti să faci ceva.

Aşa cum e bine să conştientizezi faptul că poţi să nu rezonezi cu oamenii care vin să îţi citească rândurile. Iar eu la capitolul ăsta am deja păţanii. Nu neapărat că oamenii nu rezonează cu ceea ce scriu aici, cât mai degrabă cu faptul că sunt mulţi cei care îşi închipuie că le dedic anumite posturi fără ca ei să mai existe (dacă au existat vreodată), în sfera mea actuală de interes!

Nu fac asta. Eu, aşa cum am zis într-un post anterior, scriu aici pentru mine în primul rând. Că sunt pe placul unor oameni care îmi fac onoarea de a mă citi şi comenta, asta e partea plină a paharului.

Însă de aici până la a crede cineva că eu îmi încarc memoria cu prostii la care apoi răspund prin intermediul blogului şi că pe urmă îmi pierd vremea să fabric săgeţi veninoase la adresa sa, e cale lungă!

Nu vă zbârliţi părul de pe mână oameni buni care probabil vă simţiţi “apostaţi” de vorbele mele, nu vorbesc cu voi cu pronumele de politeţe, ci pur şi simplu, fiind mai mulţi, vă vorbesc la plural! :P.

Am mai spus că am fost interpelat de un tip care nu era de acord cu mine, nu mi-a picat bine faza respectivă. Nu am luat în seamă nici când altcineva, care s-a simţit vizat de acel post (şi care nu era haterul în cauză!!!), s-a gândit să îmi spună ce sau cum să scriu la MINE pe blog! Dar să ajung până acolo încât să trebuiască să îmi cenzurez gândurile din pricina unui amărât care se crede centrul universului meu… Jalnic şi patetic!

Universul meu, dragii mei, e în mare parte descris aici, în faţa voastră. Şi va fi descris la fel ca şi până acum fără cenzură din partea mea sau a unor… oameni de speţa asta! El este populat de persoane dragi mie precum Ciupercutza, părinţii mei, fraţii mei, prietenii şi amicii mei.

Pe ceilalţi NU VREAU să-i includ aici, este alegerea mea şi asupra ei chiar că nimeni nu mă va putea face să revin. Pentru că eu am o vorbă, nu-i foarte ortodoxă, dar sună plastic: nu ling unde-am scuipat! Clar?