Stare post-vacanţă

M-am întors duminică din Grecia… Greu! Greu la capitolul recovery! Încă sunt în starea în care dacă mă uit la ceas la ora 10 îmi zic: “iar ajung târziu pe plajă! 🙂 “! N-am scris nimic imediat ce am sosit în ideea să las să se mai sedimenteze gândurile, dar văd că n-am şanse, mi-e

Căldură mare, monşer!

De două zile n-am apă caldă…! Nu ştiu de ce, o fi oprită “de la centru”, sau o fi vreo avarie locală, cert e că n-am! Fac duşuri reci, năduşesc al dracului “după” şi aşa mai departe. Mă uit la soarele care şi el a tot explodat zilele astea de atâta căldură câtă a putut

Mi-e bine!

Azi-noapte la 4:00 fix (!) m-a trezit un ţântar…! Nu cu bâzâitul, mă muşcase şi mă scărpinam în somn de m-am trezit năuc…! Am pus o pastila contra lui şi a eventualilor lui fârtaţi în aparat, am băgat-o în priză, şi am stins lumina la loc renunţând să-l caut. Să fie la el acolo…! Înainte să

Barcelona

Fain oraş Barcelona! Mi-a mers la inimă! E făcut precum Salonic sau New York cu străzi paralele tăiate de alte străzi paralele, perpendiculare pe ele. E mare, imens chiar, are de toate, are o stradă de promenadă superbă (La Rambla) unde oameni de tot soiul (de la turişti la bătrâni localnici de 80 de ani